Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Ansamblul folcloric din Caraşova a fost înfiinţat încă din anul 1950, când un grup de tineri talentaţi începe să se întâlnească, să se pregătească şi să prezinte spectacole în diferite locuri. În anul 1966 ansamblul primeşte primul său nume „Mladi Karaševci”, adică „Tinerii Caraşoveni”. Sub această denumire va reprezenta localitatea Caraşova până în anul 1992, când la iniţiativa Uniunii Croaţilor din România îşi va schimba numele în „Karaševska Zora“. Ea continuă însă tradiţia formaţiei folclorice „Mladi Karaševci”, iar schimbarea denumirii însemnând renaşterea simbolică a acestui ansamblu folcloric.

Ansamblul este compus din treizeci de persoane, majoritatea elevi ai Liceului Bilingv Româno-Croat din Caraşova. Repertoriul formaţiei este compus din cântecele şi jocurile tradiţionale specifice folclorului minorităţii croate din România. Coreografia este pregătită de profesorul şi reprezentantul minorităţii croate în Parlament, domnul Mihai Radan, iar instructorul şi preşedintele formaţiei este profesorul Micola Ghera.

• -salbă brodată cu mătase şi bănuţi de argint. Pieptănătură specifică la fete, care presupune două codiţe legate la spate. Femeile măritate poartă batic, frumos brodat, care lasă impresia că ascunde două coarne. Şi fetele poartă batic, însă lipsesc coarnele, acestea se pun doar după ce fata se cunună la biserică;
• -cămaşa propriu – zisă, albă, sau “opleće” cu lucrări de cusături simbolizând flora şi fauna locală, numite “bradzi” şi “şliuke”, brodată la piept şi mâneci;
• -la piept poartă “taleri”, salbe de argint şi aur sau diferite lănţişoare;
• -opregu sau fotă de lână, denumită de caraşoveni “keca”, este de culoare neagră, cu tivituri şi o broderie îngustă, se învăluie în jurul corpului, şi vine de la brâu în jos, aproape până la genunchi; prin această fotă de lână adesea sunt vârstate fire de argint. Se leagă cu un brâu numit “kanice”, iar deasupra unele fete mai pun şi o cingătoare, decorată cu mărgele albe sau argintii;
• -poalele albe, în faţă drepte, iar în spate sunt foarte multe cute, înguste, regulate şi dese, obţinute prin plisare. Poalele se leagă cu o cingătoare foarte lată, de lână, numită “poprug”.
• -papuci negri sau sandale, iar în trecut erau încălţate în opinci;

• -pălărie neagră împodobită cu o pană de păun;
• -cămaşă sau “koşulia”, care trece peste genunchi. Cămaşa are o cusătură neagră la guler şi mâneci. Gulerul este împestriţat cu broderie, în care predomină culorile negru şi roşu. La guler se mai adaugă şi „peklje”, formate dintr-o sforicică colorată, care la ambele capete se termină cu doi ciucuri, obţinuţi dim mătase sau lână, în două sau mai multe culori. Şi manşetele de la mâneci sunt brodate în diferite culori.
• -cingătoare multicoloră;
• -izmene lungi şi destul de largi, cu brodărie în partea posterioară;
• -laibăr de lână cu lucrătură manuală pe fond alb;
• -pantofi negri sau opinci;