Scandalul pe tema amplasării depozitului de gunoi de la marginea comunei Lupac a luat amploare luni, 21 iunie, dată la care a fost programată a doua dezbatere publică cu localnicii comunei.
Odată cu sosirea în Lupac, responsabilii de proiect s-au izbit de un val de proteste, ameninţări şi chiar înjurături venit din partea oamenilor, adunaţi în număr mare pentru a boicota dezbaterea. Ceea ce se dorea a fi o prezentare care avea drept scop înlăturarea îndoielilor şi temerilor populaţiei legate de acest proiect, a fost din start sortit eşecului. Nimeni nu a fost interesat să audă argumente, expuneri sau prelegeri despre progresul şi schimbarea în bine a Lupacului. „De ce n-au venit domnul Frunzăverde, primarul şi consilierii să vorbească cu oamenii înainte de a deveni situaţia tensionată? Prin discuţii s-ar fi rezolvat totul până acum, în ce fel – nu ştiu, dar se rezolva cumva, şi nu se ajungea în situaţia asta. Ferească Dumnezeu, putea să se ajungă azi şi la vărsare de sânge! Şi pentru ce!?” se întreabă Ivan Ciurla. „Aşa se întâmplă la noi de câţiva ani încoace, nimeni de la primărie nu ne spune nimic despre deciziile care se iau în numele nostru.” ne mai spune Duma Mihai. Victor Naidan, director al Direcţiei de Integrare Europeană, Tiberiu Pădurean, directorul Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară „Intercom Deşeuri”, Ionesie Ghiorghioni, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, Ilie Chincea, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului şi alţi mebrii ai delegaţiei sosite la Lupac pentru a convinge populaţia de beneficiile care vor rezulta de pe urma funcţionării depozitului şi pentru a spulbera mitul contaminării „din capul oamenilor”, alături de primarul comunei Vlasici Marian, au fost fluieraţi şi huiduiţi la scenă deschisă pe culuarele Căminului Cultural, nefiind lăsaţi nici măcar să-şi înceapă prezentarea. Reacţia localnicilor a fost disperată, aceştia simţindu-se singuri, trădaţi şi abandonaţi de cei care-i reprezintă local. Au renunţat la calea dialogului pentru că nimeni în decursul timpului nu a dialogat cu ei. Nu li s-a cerut părerea nici atunci când s-a deschis mina care le-a secătuit apa din fântâni, şi i-a lăsat să tremure la cel mai mic cutremur de frica galeriilor care şerpuiesc dedesubtul satului şi care le-ar putea înghiţi casele cu totul. Nu au fost întrebaţi nici acum dacă sunt de acord cu amplasarea depozitului în zona lor, mai ales că, din locul unde ar trebui construită groapa de gunoi, izvorâşte una din cele două surse de apă ale satului.
