De mai bine de două luni, locuitorii comunei Caraşova au
rămas fără medicul de familie, dar şi fără dispensar.
Oamenii
nu au de unde să primească reţete gratuite şi trimiteri la specialişti, iar
pentru a beneficia de asistenţă medicală sunt nevoiţi să se deplaseze la
Reşiţa. În cazul unui deces, cetăţenii trebuie să sune la Serviciul de Urgenţe
112 ca să poată veni un medic legist şi să constate cauza morţii.
Cum
s-a ajuns în această situaţie, se întreabă toată lumea?
În
baza Hotărârii Consiliului Local Caraşova cu numărul 53/14.10.2005, Primăria
Caraşova vinde în anul 2007 dispensarul comunal doctorului care activa de
câţiva ani în localitatea Caraşova. Acest lucru era posibil datorită Legii
236/2006. Terenul şi clădirea sunt evaluate la un preţ infim, iar în contract
nu este instituită nicio clauză care să-l oblige pe medic să asigure
continuitatea asistenţei medicale. Se pare că vânzătorii nu s-au gândit că
acesta este singurul dispensar al comunei şi aşa ar fi trebuit să rămână.
Singura interdicţie impusă în contract a fost cea de înstrăinare şi grevare,
însă doar până la achitarea preţului restant. După aceea, Dumnezeu cu mila!
Consătenii sunt revoltaţi şi de faptul că primarul ales şi Consiliul Local din
acea perioadă nu au ieşit să se consulte cu comunitatea în legătură cu decizia
de a vinde dispensarul.
Deşi contractul de vânzare-cumpărare a dispensarului este încheiat
conform OUG nr. 10/2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 236/2006, nici
în lege nici în ordonanţă nu există prevederi conform cărora medicii trebuie să
returneze imediat spaţiul după încheierea activităţii. Astfel, pot apărea
situaţii deloc convenabile în care un medic aflat aproape de vârsta pensionării
poate cumpăra un spaţiu, iar mai apoi, după câţiva ani de practică, să iasă la
pensie şi să rămână cu spaţiul cumpărat la un preţ mic. Sau, aşa cum se
întâmplă în comuna Caraşova, doctorul să decidă că nu mai doreşte să profeseze
ca medic de famile, să încuie uşa dispensarului şi să rezilieze pe nepusă-masă
contrac-tul cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate.
Primarul comunei Caraşova, Petru Neagul, declară că are mâinile legate: “Din actele consultate de mine, rezultă că, în anul 2007, luna
februarie, între Primăria Caraşova, reprezentată de primarul Bogdan Petru, şi
Cabinetul Medicină De Familie-Doctor Popa Claudiu a fost încheiat un contract
de vânzare-cumpărare. Terenul, cu o suprafaţă de 1439 mp, împreună cu clădirea
au fost vândute la preţul de 9.523 Euro, şi trebuiau achitate
cu avans de 15%, iar restul pe o perioadă de 10 ani, în rate lunare de 67,5 euro. Prin urmare,
ultima rată a fost achitată în luna
octombrie, anul trecut. Din momentul achitării integrale a preţului restant şi
a intabulării dreptului de proprietate, doctorul Popa a intrat în stăpânirea de
drept a imobilului vândut. Oficial, nu am discutat cu dânsul, am încercat să-l
contactez telefonic, dar nu mi-a răspuns. Doctorul Popa are tot dreptul să
ceară chirie pe dispensar. Primăria are obligaţia şi va face tot posibilul să
îi asigure noului medic un spaţiu pentru a-şi exercita profesia. Pentru moment,
un spaţiu poate fi oferit în sediul Căminului Cultural, la etaj, unde este
situată şi Biblioteca. S-au făcut şi se fac în continuare demersuri, eu am mers
personal atât la Prefectură, Consiliul Judeţean, Casa de Sănătate Publică, Casa
de Asigurări şi Colegiul Medicilor, dar, din nefericire, nu reuşim să găsim un
medic de familie. La mijlocul lunii ne-a fost repartizată o doctoriţă, aceasta aratându-se interesată
să vină la Caraşova şi noi am sperat să decidă să şi rămână la noi, dar se pare
că s-a răzgândit. Momentan, cetăţenii sunt rugaţi să meargă la Reşiţa pentru
orice problemă pe care o întâmpină. Nădăjduim ca până la începutul lunii
februarie să găsim un nou medic, iar atunci cei interesaţi trebuie să se
prezinte cu cardul de sănătate şi copie după buletin, angajaţii să mai deţină
şi o adeverinţă de la lucru, iar pensionarii cuponul de pensie pentru
eliberarea reţetelor şi a trimiterilor.”
În ţara
noastră marea majoritate a cabinetelor medicale
din localităţile rurale ale medicilor de familie se aflau în condiţii
deplorabile, fiindcă Consiliile Locale mai mereu invocau lipsa fondurilor
pentru renovarea şi utilarea dispensarelor şi a cabinetelor. Medicii refuzau să
investească în spaţiile respective din simplul motiv că nu aveau siguranţa că vor lucra mult timp în
acel loc.
Prin
urmare, guvernanţii noştri emit un act normativ prin care se urmărea
îmbunătăţirea serviciilor medicale pentru populaţie. Astfel apare Legea
236/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 110/2005
privind vânzarea spaţiilor proprietate privată a statului sau a unităţilor
administrativ-teritoriale, cu destinaţia de cabinete medicale, precum şi a
spaţiilor în care se desfăşoară activităţi conexe actului medical. Potrivit
acestei legi, medicii primesc dreptul de a cumpăra spaţiile în care profesează,
la preţuri ce variază între 70 de euro/mp în Bucureşti şi 15 euro/mp în oraşele
mici. De asemenea în lege există şi prevederi care reduc cu până 10% valoarea de cumpărare a spaţiului în cazul în
care clădirea este mai veche de 30 de ani sau dacă spaţiul este situat într-o
localitate cu deficit de medici. Spaţiile medicale cumpărate nu pot fi
înstrăinate, închiriate sau folosite de cumpărător pentru alte activităţi decât
cele conexe actului medical. În cazul în care noul proprietar doreşte să vândă
spaţiul respectiv, Consiliul Local beneficiază de drept de preempţiune în
cumpărarea acestuia, la preţul iniţial, la care se adaugă indicele mediu de
inflaţie şi contravaloarea îmbunătăţirilor aduse spaţiului.
Lina Tincul
