Când în proximitatea zonei tale dai cu ochii peste
afişele Uniunii Europene,
te bucuri, fiindcă urmează să se înfăptuiască ceva.
Te bucuri, fiindcă şti că vor fi
demarate lucrări cu bani europeni, cu termene precise de execuţie, în urma cărora ai barem certitudinea că ceva se va
schimba în bine. Ceva care te va face să te simţi mai aproape de normalitatea
ţărilor din vest.
Un
astfel de anunţ inscripţionat pe un panou din tablă şi-a făcut apariţia pentru prima dată în
comuna Lupac cu vreo trei ani înainte de aderarea României la UE. S-a asfaltat
atunci şoseaua comunală Clocotici – Caraşova, şosea care scurta considerabil
distanţa între cele şapte sate croate. O realizare de 495 de mii de euro,
deosebit de utilă şi apreciată de locuitorii acestei zone.
La
o distanţă de zece ani se iveşte o altă înştiinţare de acest fel. Comparativ cu
proiectul precedent se anunţă o sumă simţitor mai mare. 2,5 milioane de euro
sunt alocaţi din fonduri europene, cu o mică contribuţie şi din partea
autorităţii locale, pentru realizarea unui proiect de infrastructură în satul
Clocotici. La sfărşitul acestui an când, după termenul stabilit, vor fi
terminate lucrările, sătenii, beneficiari ai proiectului, vor avea canalizare,
cămin cultural restaurat şi încă o şosea de legătură cu drumul judeţean. Fără
dubii, util pentru locuitorii zonei!
Dar,
nu despre aceste proiecte vreau să vorbim acuma, ci despre un altul. Unul
special...
De
niscaiva vreme stă agăţată pe peretele corpului nou al primăriei din Lupac un
banner care, cu litere de-o şchioapă, anunţă zeci de milioane de euro investite
într-o lucrare de anvergură pe hotarul comunei. Bannerul a apărut abia după un
an de la demararea lucrărilor la controversatul proiect „Sistem Integrat de
management al deşeurilor în judeţul CS“. Dacă pentru proiectele de mai sus am
intuit bucuria oamenilor, în primul rând pentru utilitatea lor, în cazul
proiectului de faţă, raportându-ne
strict la sumele alocate şi urmând logica ierarhizării stărilor afective ale
omului, populaţia trebuia să se afle în culmea fericirii. Însă, n-a fost deloc
aşa.
Puţini
printre noi sunt cei care nu s-au intersectat, măcar o dată, cu unul dintre agenţii de asigurări de viaţă. Ştiţi
voi, aceia care îţi sucesc minţile de te pomeneşti proprietar peste o poliţă de
hârtie, pe care o vei tooot plătii cu bani grei până la pensie, în speranţa
că-ţi vei duce mai uşor bătrâneţile. Mulţi dintre aceşti agenţi, în relaţia cu
clientul (sau victima, după caz!), apelează la un vicleşug de marketing, prin
care îţi prezintă doar lucrurile pozitive ale produsului destinat vânzării.
Neajunsurile acestuia sunt voit omise. Ţi se arată, spre exeplu, nuferii.
Despre mocirla de pe fundul lacului, în schimb, nu ţi se suflă o vorbă.
Cu
aceleaşi abilităţi de agent de vânzâri a operat şi Consiliul Judeţean, în cazul
de faţă ca ordonator de proiect, în relaţia cu Consiliul Local Lupac. Sau, mă
rog, cu unii dintre membrii săi de bună credinţă.
Dar,
haideţi să reconstituim şirul evenimentelor care au precedat apariţia acestui
banner!
În
data de 25 septembrie 2009 s-a prezentat consilierilor locali un filmuleţ
despre o fabrică de deşeuri din capitala Suediei, Stockholm. Parcă şi văd cum s-a derulat prezentarea:
„N-ar fi rău, nu-i aşa, stimaţi consilieri, că doar dumneavoastră sunteţi
oameni umblaţi... cine mai avea prin anii 90 paşapoarte de-alea, cum aţi avut
domniile voastre, de puteai să mergi în voie prin toată Europa? N-ar fi rău,
spuneam, dacă s-ar construi o fabrică de genul acesta AICI, la dumneavoastră în
comună! Că doar, dumneavoastră aţi văzut atâtea...lumea civilizată. Gândiţi-vă,
numai, la avantajele unui parteneriat! Un procent SEMNIFICATIV din câştigurile
fabricii, care nu va fi deloc neglijabil, va fi orientat către Primăria Lupac.
Iluminatul public în comună va deveni GRATUIT şi e limpede de înţeles că
PRIORITATE la angajări vor avea locuitorii comunei. Pe lângă toate acestea Primăria
Lupac, în calitate de partener, va primi locuri în consiliul de administraţie
al uzinei. Ei, ce ziceţi?“
Ce să mai...vis! Să-ţi tot doreşti fabrici de
astea!
Însufleţit
de vorbele pline de optimism, Consiliul Local Lupac hotărâşte cedarea a cinci
hectare de teren din domeniul public pentru construirea fabricii, urmând ca
alte cinci hectare să fie atribuite acesteia în cazul în care va fi nevoie pe
viitor. Doar aşa, dacă va fi nevoie... Curios este că pe 23 februarie 2010,
cele cinci hectare (sau maxim zece) se transformă miraculos în...52 de hectare!
Şi asta nu printr-o şedinţă de magie,
cum aţi fi tentaţi a crede, ci printr-o şedinţă ordinară de consiliu local.
Atunci s-a aprobat scoaterea a două terenuri din domeniul public al comunei.
Unul cu o suprafaţă de 42 ha, iar altul de 10 ha, ambele din Cf nr. 208.
Acestea, chipurile, urmau să fie
destinate firmelor dornice să investească şi să-şi desfăşoare activitatea acolo, pe lângă noua uzină. Însă,
marele iluzionist, Consiliul Judeţean Caraş-Severin se pregătea pentru
construirea unui depozit central megalitic de colectare a gunoiului menajer din
întreg judeţul, căruia, eufemistic, i se mai spunea şi „deponeu ecologic“.
Drăguţ, nu?
Odată
primită ştampila pe cerere, marele vânzător de iluzii a trecut la pasul doi –
„informarea“ populaţiei. Nu pentru că şi-ar fi dorit expres lucrul acesta (să
fim serioşi!), ci pentru că trebuia
respectat un protocol contractual al Comisiei Europene. Prin urmare, pe 10 mai
2010 se organizează o mini şezătoare în incinta Primăriei Lupac, la care
trebuiau să participe: o delegaţie a
CJCS, câţiva dintre consilierii Consiliul Local (cei care ştiau cum stau
treburile) şi câţiva dintre cunoscuţii acestora, chemaţi să umple rândurile. Nu
de alta, dar trebuia să se respecte, domnule, cumva protocolul ăla...
Urma,
deci, să se ţină în tihnă o prezentare, faină de tot, despre deponeu. Cu oameni
de soi, nu aşa... Dar, fleoşc, informaţia se scurge cumva de la sursă şi ajunge
la urechile oamenilor simpli din Lupac. Aşa că, hodoronc-tronc, apar şi
terchea-berchea ăştia, în număr mare şi pe nepusă masă, acolo, la locul faptei, să vază şi ei ce li s-o pregătit! Brusc, cămăruţa de la Primărie deveni
neîncăpătoare, iar prezentarea, aia
faină, ştiţi voi...trebui să se mute la Cămin. Da, la Căminul Cultural,
fiindcă era şi încăperea mai mare, dar fiindcă şi expunerea aceasta avea şanse
să devină, să-i zicem, un fel de act cultural. Nu durează, însă, nici zece
minute şi delegaţia (aia, de-o venit cu prezentarea!) e scoasă afară în fluierături,
huiduieli şi alte vorbe pătrunse...de cultură, dar nu de aia literară, ci de
aia...organică, dacă mă înţelegeţi!
Nicio
problemă, delegaţia nu se lasă deloc intimidată şi mai vine de trei ori la
Lupac. Tot ca să prezinte... Însă, reacţiile sunt aceleaşi. De fiecare dată
lumea se adună în număr mare doar pentru a-şi arăta revolta faţă de proiect,
nicidecum să asiste la prezentare. Dar cum ştampila Consiliului Local Lupac se
regăsea pe cerere, şi cum delegaţia şi-a făcut datoria încercând să prezinte populaţiei
planurile viitorului deponeu, se putea considera că au fost îndeplinite
condiţiile pentru demararea lucrărilor la proiect. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Dacă în tot acest timp şeful Consiliului Judeţean, domnul Sorin
Frunzăverde nu a găsit de cuviinţă să vină, nici măcar o singură dată, la Lupac
să clarifice nedumeririle oamenilor, îşi face, în schimb, timp pentru a chema
presa la inaugurarea lucrărilor la viitorul deponeu, pentru a se făli cu
realizările instituţiei pe care o cârmuieşte. Printre altele, iată ce a
declarat atunci domnia sa: „Am excavat sute de mii de metri cubi aici, pentru a
reuşi să gestionăm deşeurile Caraş-Severinului în condiţii moderne, care se
bazează şi sunt impuse de legislaţia europeană, şi observaţi că nu este întâmplător
volumul de lucrări de circa 60 de milioane de euro ce se desfăşoară aici. Vor
mai fi trei staţii de sortare intermediară la Pojejena, Bozovici şi Oţelu Roşu,
dar efectiv lucrările importante se desfăşoară aici, pe acest platou, lângă
Lupac, unde vom depozita toate deşeurile din întregul judeţ. Şi eu cred că şi
din judeţele limitrofe”.
Când începuseră protestele la Lupac, lumea era
îngrozită de proporţile viitorului deponeu. E cam greu să digeri faptul că
întreg judeţul îşi va depozita gunoiul menajer la căpătâiul tău. Judecând,
însă, după ceea ce crede edilul şef al judeţului nostru, Lupacul ar avea toate
şansele să crească dintr-un centru judeţean de management al deşeurilor,
într-unul regional, unde până şi judeţele vecine îşi vor arunca gunoaiele! Mă
scuzaţi, deşeurile!
Iar
despre noi, cică, să fim sănătoşi!
Daniel Lucacela
_100_60.jpg)
