Pe malul apei azi trecea
În grabă, o fetiţă brună,
Cu pielea ca de catifea,
Cu ochii mari şi chip de lună.
Chiar dacă paşii îi iuţea,
Zări la harpă un artist,
Era batrân, precum o stea,
Cu ochii ca de ametist.
Cânta batrânul în neştire,
Orb cum era,de când e veacul,
Şi emana dumnezeire,
De se uimea şi pitpalacul.
Şi-n cântul lui îşi depăna
Povestea-i tristă de demult:
Nebun, o lume-l socotea,
Nebun îi mai spuneau şi-acum.
Copila sta şi-l asculta
Şi lacrimile-i umplu faţa,
Iar harpa lui duios cânta,
Pe strune, înşirându-i viaţa.
El îi atinse faţa blândă,
Ea-i arăta iubirea ei
Şi-i spuse vocea tremurândă
Că locul lui e printre zei.
Plecă fetiţa mai departe
Şi versuri pline de tristeţi,
În urma ei, ca nişte şoapte,
Se prefăceau în frumuseţi.
Sărăţeanu (Toma) Cristina Liliana
