Crescut pe malul acestui râu minunat, nu mă lasă sufletul să nu consemnez în rândurile ziarului Hrvatska Grančica câteva detalii despre modul în care se poate pescui şi mai ales ce fel de peşti se pot prinde pe râul Caraş.
Pentru că aici, pe malul acestui râu, mi-am întâlnit prima dragoste în viaţă, şi anume aceea de a ţine pentru prima oară o undiţă în mână în aşteptarea capturării primului peşte, o pasiune de care, odată infiltrată în vene, nu te mai poţi descotorosi nici în viaţa de apoi.
Caraşul este un râu cu o lungime de 110 km, izvorăşte din munţii Aninei şi se revarsă în Dunăre. Dintre peştii care trăiesc în el am să-i amintesc doar pe aceia care mi-au oferit atâtea şi atâtea amintiri frumoase, amintiri care devin mai vii şi mai palpitante cu cât le povesteşti mai mult. Aşadar, am să încep cu peştii paşnici: -mreana brumărie, cleanul, scobarul, beldiţa şi boişteanul, iar ca răpitori păstrăvul de munte şi păstrăvul curcubeu, acesta din urma devenit doar o amintire plăcută odată cu încetarea funcţionării păstrăvăriei din mijlocul comunei. Dintre răpitori se mai poate prinde pe Caraş ştiuca şi avatul, dar foarte rar, aceştia găsindu-se în zonele din apropierea revărsării Caraşului în Dunăre, zone precum Vrani, Grădinari, Vărădia. Revenind la peştii din apropierea comunei Caraşova; mreana brumărie atinge dimensiuni de aproximativ 20 cm şi o greutate de maxim 200 grame, fiind foarte gustoasă şi neavând atât de multe oase precum cleanul sau scobarul. Aceasta se poate pescui cel mai bine la scorobete şi râma roşie de bălegar, iar cele mai bune rezultate le veţi obţine la montura fixă cu nailon subţire, plumb culisant de 8-10 gr şi cârlige mici nr. 14., începând din primăvara până toamna târziu.
