După ce s-au anulat restricțiile din cauza pandemiei în Austria, primul gând care mi-a venit în minte a fost acela de a întreprinde o ieșire la un pescuit și, nu una de câteva ore pe malul apei, dimpotrivă, am ales o apă sălbatică unde urma să stau două zile și două nopți, alături de familie.
Un lac, situat la granița dintre Austria și Slovenia, un fel de “ mini-delta” noastră cea frumoasă. Un loc cu multe canale și apă curgătoare în care pot să te întâlnești cu aproape toate speciile de pești de la noi din țară, precum pâstrăvul, cleanul, crapul, amurul, știuca, rosioara, plătica sau carasul. În unele cazuri se poate întâlni chiar și somn de talie mare, dar, cei drept, încă nu am fost binecuvântat cu asemenea exemplare capitale.
Am ajuns cu bine la destinație vineri după amiază, am plătit taxa de pescuit și am fost norocoși să găsim un loc foarte frumos pentru această perioadă a anului, lângă o zonă destul de aglomerată de turiști ieșiți la un picnic după anularea interdicțiilor impuse de autorități din cauza coronavirusului. Am instalat imediat cele două corturi, unul pentru mine și soție, unul pentru Emma, fetița noastră, care voia cu tot dinadinsul să doarmă singură. Am mers împreună să adunăm ceva lemn de foc, după care ne-am apucat de treabă, fiecare cu ale lui, soția cu pregătitul cinei, eu și Emma cu pescuitul. Cooperam destul de bine, unul pregătea nada, celălalt bețele, și le lan-sam numaidecât în mijlocul lacului. Un băț conținea momeală simplă la porumb, iar celălalt la boiles cu aromă de cireșe. Nu prea am avut trăsături în primele două, trei ore, după care, spre seară, mai ales în amurg, au început peștii să se hrănească mai intens, ba la mămăligă, ba la viermuși, însă niciun crap nu ne-a vizitat în prima seară.
