Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

     Printre invitaţii de seamă prezenţi sâmbătă 26 iulie la evenimentul festiv care a marcat apariţia numărului 100 al publicaţiei bilingve Hrvatska grančica, eveniment organizat de Uniunea Croaţilor din România, s-a numărat şi profesorul Marcu Mihail Deleanu, autorul monografiei „Însemnări despre caraşoveni”, prima carte tipărită în redacţia noastră. La sfârşitul festivităţii reputatul filolog a făcut câteva precizări referitoare la această monografie, clarificând la final şi ipotezele privind identitatea caraşovenilor cu un argument pe cât de simplu, pe atât de solid:

     „Tipărirea acestei cărţi s-a datorat în primul rând prieteniei mele cu colegul Mihai Radan, un cercetător al limbilor slave şi al graiurilor din Caraşova, pe care l-am cunoscut în tinereţea noastră. De atunci am tot cules informaţii legate de satele caraşoveneşti. Lucrând din 1965 până în 1968 la Casa raională de cultură din Reşita, după aceea în judeţul Caraş – Severin până în 1984 la cultură, satele caraşoveneşti au fost pentru noi un bazin cultural foarte important. Cu reprezentanţii folclorici ai acestor sate ne-am prezentat de multe ori la manifestări culturale până la faza naţională.

     În legătură cu această carte aş vrea să spun, în primul rând, că am tipărit-o cu prietenul Mihai Radan. Cu el am cules-o, cu el am paginat-o. Nopţi întregi am stat până la terminarea paginării. Cartea a fost tipărită tot la Caraşova şi legată la editura „Timpul” din Reşiţa. În legătură cu întrebarea despre originea şi geneza etniei croate caraşoveneşti din Caraş-Severin lucrurile sunt destul de neclare încă. Documente despre venirea lor în această zonă, de unde au venit, nu există. Însă eu am avansat următoarea ipoteză: din moment ce nu există încă documente clare în legătură cu geneza, originea caraşovenilor din Caraş-Severin, trebuie să acceptăm teza conform căreia ei trebuie consideraţi ceea ce se consideră ei înşişi, nu de acuma, poate de sute de ani, dar în mod sigur de o sută de ani. Ei se consideră croaţi. Deci dacă ei asta spun că sunt, nu are rost să mai căutăm documente lingvistice, istorice, prin care să dovedim că nu sunt croaţi, ci sunt sârbi, sau de altă provenienţă sud-slavă. Ceea ce se declară omul asta trebuie să-l considerăm, este acesta un drept al naţionalităţilor menţionat în dreptul internaţional. Nu are rost să încurcăm lucrurile găsind tot felul de subterfugii, că au fost catolici, că nu au fost catolici, că au fost ortodocşi, că nu au fost ortodocşi. Ei asta se declară, asta să-i considerăm. Că vor veni vremuri în care documentele vor arăta altceva sau vor confirma această teorie, asta este o altă treabă. Dar, decamdată, trebuie să-i considerăm ceea ce ei înşişi se consideră”.

Ivan Dobra