Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Pentru că iarna nu-i ca vara, pescuitul în timpul iernii nu este la îndemâna oricui, iar cum eu nu prea am prin apropiere ape cu Peso Luciu (ştiucă), am decis să-mi încerc norocul pe ape colinare, iar ca apă ţintă am ales Caraşul.

Peştii pe care urma să-i pescuiesc erau cleanul şi beldiţa, cea din urmă prezentă prin mai toate locurile bune şi mai puţin bune ale acestui rău. În astfel de cazuri ca momeala ar fi indicat să avem râme roşii de bălegar, viermi albi de carne şi cubuleţe de ficăţel de pui pentru clean mare, iar pentru beldiţe (barzaci) mai putem încerca şi la suc-suc sau orice formă de paste mărunte. Atenţie mare la suc-suc, în zilele însorite vă puteţi trezi cu câte un scobar mai răsărit la capătul firului şi sigur nu v-aţi bucura să-l pierdeţi, aşa că un minciog cât de mic nu o să vă incomodeze prea mult la transport.

     Locurile bune pentru un asemenea pescuit pe un rău minunat cum este Caraşul sunt uşor de găsit dacă ştiţi unde să le căutaţi. În primul rând sunt preferabile coturile râului cu praguri înalte, deoarece acolo se formează vârtejuri şi se pescuieşte în jumătatea râului care face cale întoarsă, apoi locurile cu apă lină şi curent slab, pescuindu-se unde-i apa mai adânca şi locurile cu copaci doborâţi de vânt, în cazul meu pescuind din josul lor. Dacă vreţi să pescuiţi la clean, cu ficăţel de pui, vă puteţi încerca norocul numai cu montura fixă. În schimb, la râma roşie de bălegar şi viermi de carne ar fi mai indicat să folosiţi linie cu plută, deoarece dumneavoastră căutaţi peştele şi nu el momeala, ceea ce logic pare uşor de rezolvat, dar practic rămâne de văzut. La pescuitul beldiţei folosiţi varga fină cu acţiune mică, cu o lungime.de 2,70-3 m, mulinetă tip spining, fir subţire 0,12--0,14, pluta de maxim 1 gram, forfac 0,10, două alice de plumb de 2 sau 3 mm, şi bineînţeles minciogul. Dacă daţi cu viermuşi nu este indicat să puneţi mai mult decât unul. Dacă puneţi mai mulţi nu o să puteţi scăpa de clenişori de o palmă, pe care veţi fi nevoiţi să-i eliberaţi, ca orice pescar sportiv, din cauza dimensiunilor sub limita legala. Momiţi din când în când locul cu cocoloaşe de mămăligă sau pită înmuiată în lapte şi reîmpreunată cu puţin pământ în care adăugaţi viermi şi râme roşii de bălegar, acestea având rolul ca după descompunere să atragă peştii în jurul lor.

     Eu am ales un loc cu apă adâncă de aproximativ 1-1,5 m şi curent slab. Iniţial am vrut să prind clean mare şi am pus ambele beţe la fix cu montura clasică, cu plumbul în faţă şi forfacul la distanţa de 25 cm cu cârlig nr.10, în care am pus un cubuleţ de ficat de pui. Am aşteptat şi m-am străduit în zadar două-trei ore după care am schimbat momeala cu alta proaspătă. Am lansat în zona unde credeam că sălăşluieşte cleanul cel mare, dar fără rezultat. Râme roşii n-am găsit, în schimb am avut viermuşi de carne cu care am hotărât să prind nişte beldiţe, măcar de-o prăjeala. Am montat lanseta punând firul subţire şi linia fină, am desfăcut în doua cocoloaşa de mămăligă, în care am introdus o măsură bună de viermuşi şi am momit în locul unde urma să pescuiesc. Am aşteptat 30-40 de minute, timp în care am strâns lucrurile nefolositoare la pescuitul beldiţei şi m-am delectat din termosul de ceai nebunatic cu rum de calitate, iar apoi am trecut la treabă. Nu a durat mult timp până ce beldiţa a început să muşte la viermişori, aproape la fiecare lansare. În aproximativ două ore de pescuit în acest stil, adunasem aproximativ 50 de beldiţe şi trei scobari rătăciţi pe care i-am eliberat.

     Am hotărât să plec acasă deoarece degetele, din cauza frigului, aproape că au început să degereze. Nici eu nu ştiu cum, din neatenţie sau din cauza ceaiului, mi-am udat mănuşile. Cu mâinile îngheţate, dar cu ceva peşte în traistă, nu mi-a rămas nimic altceva de făcut decât să pun capăt acestei partide de pescuit pe malul unui rău minunat cum este Caraşul, râu de care mă leagă multe amintiri plăcute şi foarte puţine neplăcute..

Petru Miloş