Home arrow Hrvatska grancica arrow Invatamant arrow DE VORBA CU PROF. MARIAN B. LUCACELA arrow Hrvatska grancica arrow Invatamant 
Arhiva articole Hrvatska grancica Invatamant

DE VORBA CU PROF. MARIAN B. LUCACELA PDF Imprimare E-mail
miercuri, 04 decembrie 2013

După desfiinţarea ciclului gimnazial al şcolii din Rafnic, în comuna Lupac mai funcţionează totuşi două şcoli cu clasele I-VIII.

dsc00217.jpg     “Caz fericit!”- am putea exclama la prima vedere, având ca şi comparaţie situaţia majorităţii comunelor din judeţ unde există cel mult o şcoală de acest gen. Da, este un caz fericit şi pentru că şcoala din Clocotici (cea despre care vom vorbi aici) a reuşit să se menţină în decursul vremii pe lângă şcoala centrală Lupac şi în ciuda efectivelor de elevi din ce în ce mai împuţinate. După mai bine de o lună de la începerea noului an şcolar am dorit să aflăm care este situaţia actuală a Şcolii Gimnaziale Clocotici, aşa că l-am rugat pe profesorul Marian Lucacela să ne ofere detalii în acest sens.

     Multe şcoli din judeţ reclamă sumele mici care le sunt destinate pentru întreţinere şi modernizare. Cum se prezintă la acest capitol şcoala pe care o coordonaţi?

     În ceea ce priveşte fondurile pentru investiţii şcolare, din păcate, în loc să crească, sunt anual din ce în ce mai diminuate. Totuşi, în această privinţă, de un extraordinar ajutor ne sunt părinţii elevilor, datorită cărora şcoala din Clocotici este în fiecare an şcolar igienizată, întreţinută şi modernizată. Pe lângă acest sprijin al părinţilor, s-a conturat din ce în ce mai bine şi colaborarea dintre şcoală, biserică, primărie şi Ambasada Croaţiei din România. Spre exemplu, în urmă cu câţiva ani, cu ajutorul parohului Dobra Petar s-a modernizat mobilierul şcolar, iar cu ajutorul primarului Vlasici Marian într-un singur an şcolar au fost executate numeroase lucrări, printre care şi cele de întreţinere şi modernizare a clădirii şcolare, pornind de la schimbarea în totalitate a ţiglei de pe acoperişul clădirii, până la modernizarea sistemului de încălzire al unităţii şcolare. Cu sprijinul Ambasadei Republicii Croaţia, dar şi ca rezultat al înfrăţirii primăriei Lupac cu cea din Zmijavci din Republica Croaţia, s-a construit un punct sanitar modern în incintă, iar curtea şcolii a fost asfaltată.

dsc00201.jpg     Cunoaştem cu toţii situaţia economică dificilă din zonă. Lipsa unui loc de muncă a determinat multe familii tinere să-şi mute domiciliul în străinătate, fapt care a dus inevitabil şi la o scădere a numărului copiilor din satele noastre. Cum a resimţit şcoala din Clocotici acest impact?

     Paradoxal, la şcoala din Clocotici efectivele de elevi sunt într-o creştere anuală constantă, ceea ce ne onorează. Începând cu anul şcolar curent, cu ajutorul părinţilor din localităţile Rafnic şi Vodnic, am reuşit ceea ce cu câţiva ani în urmă nu ar fi fost în stare să-şi imagineze nici cei mai optimişti profesori - după un deceniu de predare în regim de simultaneitate, la clasele a V-a, a VI-a şi parţial la clasele a VII-a şi a VIII-a, procesul instructiv-educativ se desfăşoară în condiţii normale de predare. După estimările noastre, şcoala din Clocotici are la ora actuală la ciclul gimnazial peste 95 % din totalul elevilor din Rafnic, iar după reacţiile părinţilor, pare se că în viitorul apropiat vom avea din ce în ce mai mulţi elevi şi din Vodnic. Mai în glumă, mai în serios, am fost întrebat şi de câteva familii din Lupac şi Nermed dacă există posibilitatea ca acestea să - şi transfere copiii la noi în şcoală. Acest lucru este rezultatul unei munci de echipă îndelungate a personalului didactic calificat, care a făcut ca această şcoală să fie din ce în ce mai puternică şi mai atractivă pentru părinţi şi elevi, atât din punctul de vedere al procesului instructiv-educativ, cât şi al celui administrativ. Şcoala din Clocotici este prima şcoală din comuna Lupac unde s-a renunţat la predarea limbii franceze în favoarea limbii engleze. Efortul nostru depus cu zeci de ani în urmă a creat în acest sens şi un precedent pentru introducerea predării limbii engleze şi la Şcoala din Rafnic.

    Totuşi, centrul şcolii este la Lupac, nu la Clocotici...

     Este bine că mi se dă ocazia să fac precizări şi cu privire la acest aspect. În anul 1995 apare o lege a învăţământului care defavoriza multe şcoli cu efectivele reduse de elevi. Din fericire pentru multe generaţii de elevi, această lege a fost uitată timp de 12 ani, iar până în anul şcolar 2007 toate şcolile cu clasele I-VIII din comuna Lupac, şi nu numai, funcţionau independent una de cealaltă. Din acel an, însă, se pun în aplicare prevederile articolului 7 din Legea învăţământului nr. 84/1995, care prevede că doar unităţile de învăţământ cu minimum 200 de elevi sau cu minimum 100 de preşcolari sunt instituţii publice cu personalitate juridică, iar celelalte se reorganizează ca structuri ale acestora. Cum la şcolile din comuna Lupac nu exista nicio şcoală cu minimum 200 de elevi sau 100 preşcolari, acestea trebuiau comasate cu o şcoală din mediul urban. Mai puţin este cunoscut că şi de această dată un mare avantaj pentru noi la constituit faptul că majoritatea locuitorilor comunei Lupac sunt de naţionalitate croată, iar mutarea elevilor în şcoli din oraş ar crea mari probleme în privinţa studierii limbii materne. De aceea, în sprijinul comunităţii noastre a fost pus în aplicare alineatul 10 al aceluiaşi articol care prevede că, în mod excepţional, autorităţile publice locale pot aproba, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, funcţionarea ca persoane juridice a unor unităţi cu un număr mai mic de 200 de elevi sau 100 de preşcolari.

     Trebuie să înţelegem şi faptul că centrul unei şcoli nu trebuie să fie neapărat în localitatea în care se află clădirea primăriei şi a consiliului local al unei comune. În mediul rural acesta se află, de regulă, în centrul administrativ al comunei deoarece acolo sunt cele mai mari efective de elevi. Un astfel de exemplu îl avem la Caraşova, unde numărul elevilor, comparativ cu cel din Nermed şi Iabalcea, este mult mai mare.

     În cazul şcolilor din Lupac şi Clocotici situaţia este diferită, deoarece numărul efectivelor de elevi din aceste două localităţi este relativ egal. Balanţa o pot înclina elevii din Rafnic şi Vodnic, celelalte două sate aparţinătoare comunei Lupac, care vor opta în favoarea sau defavoarea uneia dintre aceste două şcoli.

     Aşadar, pe viitor, locul unde va fi amplasat centrul şcolar în comuna Lupac va fi decis de către părinţii elevilor din toate cele patru sate aparţinătoare. Un cuvânt greu în luarea unor asemenea decizii îl vor avea şi autorităţile administraţiei publice locale, care vor analiza doleanţele părinţilor elevilor şi le vor propune mai departe factorilor decizionali spre aprobare.

     Din cele spuse reiese clar faptul că bătălia pentru supremaţia dintre aceste două şcoli este încă deschisă. De ce este atât de important care din aceste două şcoli să fie considerată ,,centru”?

     Locaţia sau localitatea în care este situat centrul şcolilor nu are vreo importanţă semnificativă atâta timp cât dascălii ambelor şcoli sunt calificaţi şi îşi văd de treabă.

     Însă un alt lucru mă frământă şi consider că ar trebui tratat cu seriozitate maximă de către toţi locuitorii comunei Lupac. Nu este legat de amplasarea centrului şcolilor, ci de dispariţia inevitabilă, probabil a uneia, sau a ambelor şcoli gimnaziale ale comunei. Dacă e să luăm în calcul situaţia statistică a elevilor preşcolari înscrişi la grădiniţele localităţilor aparţinătoare comunei, cât şi realitatea că unii dintre aceştia vor pleca definitiv cu părinţi în străinătate sau se vor înscrie în şcolile din mediul urban, putem constata cu uşurinţă că peste câţiva ani, când aceşti preşcolari vor fi elevi înscrişi în ciclul gimnazial, efectivele de elevi ale ciclului gimnazial din cele două şcoli vor fi sub 40 de elevi per întreaga comună. În aceste condiţii ar însemna să dăm dovadă de o naivitate ieşită din comun dacă vom considera că ambele şcoli gimnaziale au şanse de supravieţuire. Mi-ar plăcea să supravieţuiască ambele şcoli, dar nu aş fi sincer dacă nu aş recunoaşte că acest lucru va fi imposibil. Îmi este sincer teamă de inconştienţa celor puşi să decidă soarta şcolilor ca nu cumva să rămânem o comună fără nicio şcoală gimnazială.

     Care dintre aceste două şcoli credeţi că va supravieţui?

     Şcoala din Clocotici a pierdut foarte mulţi elevi în perioada în care, datorită efectivelor reduse de elevi, trebuia să recurgă la predare simultană. Însă, prin munca în echipă coordonată de către subsemnatul şi profesionalismul cadrelor didactice, prin obţinerea rezultatelor bune la diverse examene sau testări naţionale, nu numai că am reuşit să stopăm acest fenomen de migrare a elevilor în şcolile din mediul urban, dar şi să atragem elevi spre noi, în defavoarea efectivelor şcolii de centru. Odată ce în viitorul apropiat va fi inevitabilă introducerea predării la clasă a disciplinelor în regim de simultaneitate şi la clasele ciclului gimnazial ale Şcolii din Lupac, soarta efectivelor va fi aceeaşi cum e şi în celelalte şcoli care fac trecerea la asemenea condiţii de predare. Pe lângă această realitate, distanţa foarte mică a localităţii Lupac faţă de Reşiţa va fi de această dată un mare dezavantaj şi obstacol în stoparea înscrierii elevilor noştri la alte şcoli din oraş. Evitarea unor asemenea probleme va fi posibilă doar prin schimbarea strategiei de management şi cu o deschidere mai mare spre nevoile părinţilor elevilor, atât din aspectul activităţilor procesului instructiv-educativ, cât şi cel al activităţilor extracurriculare.

     Dacă tot le-aţi pomenit, care sunt activităţile extracurriculare organizate de această şcoală?

     În privinţa activităţilor extracurriculare la Clocotici există o tradiţie culturală unică, care în următoarele decenii cu greu mai poate fi egalată de celelalte şcoli din comună. Această performanţă nu a venit peste noapte sau în ceasul în care ne-am pomenit că e nevoie să atragem cât mai mulţi elevi ca să scăpăm în viitorul apropiat de o eventuală desfiinţare a şcolii. Ea este rezultatul unui sacrificiu imens depus de generaţii de învăţători, încă de pe vremea regretatului Vatav Gheorghe, dar şi a multor alţi directori ai şcolii, ca Filca Mihai, de exemplu, care au activat în această unitate şcolară. Suntem singura şcoală din comună în care serbarea de Crăciun este un eveniment cultural remarcabil cu puterea de a atrage şi părinţi din toate satele învecinate. Pentru realizarea cu succes a unor asemenea activităţi, la şcoala din Clocotici lucrează umăr la umăr toate cadrele didactice din şcoală. Dacă nu se pricep să scrie sau să adapteze o piesă de teatru, atunci ajută la probleme de organizare. În această privinţă merită menţionate şi două activităţi extraccuriculare tradiţionale unice la care participă şi elevii celorlalte şcoli, atât din mediul rural, cât şi cel urban. Este vorba de Balul Tradiţional al Şoriceilor şi de Balul Tradiţional de 1Iunie, activităţi la care, cu ajutorul formaţiei de elevi instruite de d-l Petru Birta (Mikul), anual sunt descoperite şi promovate noi talente muzicale.

     Care sunt avantajele financiare ale unui coordonator faţă de ceilalţi profesori din şcoală?

     Salariile profesorilor sunt confidenţiale, probabil pentru a nu speria profesorii în devenire, şi aşa tot mai puţini la număr. Într-adevăr directorii de şcoli au o indemnizaţie frumuşică la salariul de bază, iar în ceea ce priveşte profesorii coordonatori, noi încă mai facem muncă în folosul comunităţii, dar nu ne plângem de acest lucru. În acest sens, efortul nostru nu este unul răsplătit financiar, ci mai de grabă constă în recunoştinţa părinţilor pentru ceea ce facem pentru copiii acestora, în încrederea lor tot mai mare în activităţile noastre. Indemnizaţia noastră este formată din laudele părinţilor elevilor, presărate din când în când şi cu câte o critică pe măsură la adresa noastră.

     Spre final, care ar fi mesajul dvs. pentru cititorii noştri?

     Aş dori să atrag atenţia tuturor celor puşi să decidă destinul şcolilor din comuna Lupac, atât autorităţilor locale, cât şi altor factori decizionali competenţi, să trateze cu o seriozitate maximă problema supravieţuirii şcolilor din comuna Lupac, să nu ne pomenim peste câţiva ani că suntem o comună fără nicio şcoală gimnazială. Dacă nu am învăţat nimic de la bunicii noştri în privinţa soartei şcolii din Gârlişte, considerată pe vremuri ca fiind una dintre cele mai atractive şcoli pentru toţi elevii din bazinul caraşovenesc, şcoală care din păcate nu a supravieţuit timpului, este momentul să tragem măcar acum, în al doisprezecelea ceas, o învăţătură de minte şi în privinţa celor întâmplate cu ciclul gimnazial al şcolii din localitatea Rafnic. Un sat fără şcoală este un sat fără viaţă, fără tinereţe, un sat fără viitor.

Daniel Lucacela

 
< Precedent   Urmator >