Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

La finele lunii septembrie, muzeografii din cadrul Complexului Naţional Muzeal Astra Sibiu ne-au surprins plăcut cu o vizită pe care au efectuat-o în sânul comunităţii noastre din Caraşova.  

            Motivul prezenţei lor aici l-a reprezentat dorinţa de a zugrăvi cât mai bine tabloul multiculturalităţii şi interetnicităţii din România. Ştefan Păucean şi Lucian Robu îşi desfăşoară activitatea la Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale – un muzeu etnografic, un muzeu al satului.

            Muzeul „ASTRA” se întinde pe o suprafaţă de 96 ha şi găzduieşte peste 400 de monumente de arhitectură populară, practic tot ce înseamnă tipologia de moară veche. Pragul muzeului este păşit de aproximativ 250.000 de vizitatori anual şi este cel mai mare muzeu în aer liber din România şi al doilea din Europa, dispunând şi de un patrimoniu material construit.

            Prin prisma proiectului ,,Patrimoniu Deschis. Creşterea accesibilităţii publicului vizitator la valorile multietnice a  Muzeului Astra’’, proiect româno-norvegian, muzeografii au ales localitatea noastră pentru a descoperi percepţia tinerilor locuitori din Caraşova asupra valorilor tradiţionale ale comunităţii croa-te caraşoveneşti.

            Am profitat de ocazie pentru a discuta cu oaspeţii noştri despre obiceiurile şi tradiţiile din Caraşova şi am aflat că în ultimii ani s-au aplecat mai mult asupra patrimoniului imaterial al minorităţilor etnice de pe meleagul românesc, acesta fiind reprezentat de tot ce înseamnă tradiţii, obiceiuri şi datini. În acest fel se poate oferi vizitatorilor o imagine de sinteză, o imagine cât mai complexă şi mai completă a valorilor multiculturale. De exemplu, dacă unui vizitator îi place o căsuţă veche cu câteva obiecte de patrimoniu în interior, începând de la port tradiţional, obiecte de uz casnic, unelte, instrumental tradiţional, el trebuie să înţeleagă şi povestea din spatele căsuţei şi a fiecărui obiect în parte. Muzeografii susţin că această poveste nu o pot realiza fără cercetare şi fără discuţii cu membrii comunităţii din care face parte respectivul obiect.

            Ştefan Păucean şi Lucian Robu au stat de vorbă cu numeroşi localnici, persoane cu vârste, meserii şi situaţii financiare diferite şi au fost plăcut surprinşi de deschiderea tinerilor, dar şi de solidaritatea familiilor.          

            Într-o perioadă de timp relativ scurtă, mai puţin de o săptămână, echipa a reuşit să adune multe informaţii valoroase de la localnici cu privire la obiceiurile şi tradiţiile noastre, indiferent de natura lor. Mai multe dintre obiceiurile şi tradiţiile autohtone au fost în măsură să-i impresioneze suficient încât să ne facă promisiunea că vor reveni în localitatea noastră, pentru a culege şi alte informaţii legate de datinile pe care comunitatea noastră croată încă le mai păstrează.

            Biserica, moara, capela de pe dealul Kalvarija şi unul dintre cele cinci cazane de ţuică din localitate au fost obiectivele din localitatea noastră pe care muzeografii le-au putut vizita, însoţiţi de prietenul lor Zlatko Ursul.

            O destinaţie populară printre cei care ne vizitează comuna este obiectivul ,,Trei mori’’, loc care a stârnit imediat interesul muzeografilor. După cum însăşi denumirea obiectivului o sugerează, era de aşteptat ca în locul cu pricina să se găsească trei mori de apă. Însă, din cele trei mori care funcţionau pe vremuri acolo, astăzi mai există una, iar aceasta este demult scoasă din uz. În prezent, aici doar timpul îşi macină eternitatea.  Pe lângă moara amintită, peisajul cultural şi chiar prosperitatea comunei au fost alte aspecte care nu au putut trece neremarcate de către muzeografi.

            Legat de tradiţii şi credinţe populare, cea mai interesantă li s-a părut cea legată de localnicii care pe vremuri îşi puneau copiii în coşul morii, atunci când morile din sat încă erau funcţionale, pentru ca micuţii să-şi dea mai repede drumul la vorbă şi pentru a le stimula capacitatea verbală. Muzeografii au promis că îşi vor continua cercetarea pentru a descoperi originile acestei practici arhaice şi cât de frecventă era pe vremuri în comunitatea noastră.

            Obiceiul care i-a impresionat cel mai mult pe Lucian şi Ştefan este legat de nunţile din localitatea Caraşova. În timp ce se încinge hora la nuntă, atât cei prinşi în horă cât şi restul oamenilor, care stau pe margine şi privesc pasivi desfăşurarea dansului, sunt poftiţi să guste din ţuica gazdei, servită cu polonicul dintr-o găletuţă specială. Este vorba despre un obicei păstrat cu mândrie de către localnicii comunei şi care, cred eu,  va dăinui mulţi ani de acum înainte.

            Cercetările efectuate asupra obiceiurilor şi tradiţilor din comuna Caraşova i-au ajutat pe cei doi muzeografi să descopere doar o mică parte a valorilor tradiţionale caraşoveneşti. La finalul discuţiei noastre am rămas plăcut surprinsă aflând că pe viitor va fi expusă în muzeul ,,ASTRA’’ din Sibiu o replică a unui obiect, a unui obicei specific comunităţii noastre.

Maria Calina