Arhiva članaka Hrvatska grancica Razno |
VIZITA MUZEOGRAFILOR SIBIENI ÎN COMUNA CARASOVA |
Thursday, 10 December 2015 | |
La finele lunii septembrie, muzeografii din cadrul Complexului Naţional Muzeal Astra Sibiu ne-au surprins plăcut cu o vizită pe care au efectuat-o în sânul comunităţii noastre din Caraşova.
Motivul
prezenţei lor aici l-a reprezentat dorinţa de a zugrăvi cât mai bine tabloul
multiculturalităţii şi interetnicităţii din România. Ştefan Păucean şi Lucian
Robu îşi desfăşoară activitatea la Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale –
un muzeu etnografic, un muzeu al satului.
Muzeul
„ASTRA” se întinde pe o suprafaţă de 96 ha şi găzduieşte peste 400 de monumente
de arhitectură populară, practic tot ce înseamnă tipologia de moară veche.
Pragul muzeului este păşit de aproximativ 250.000 de vizitatori anual şi este
cel mai mare muzeu în aer liber din România şi al doilea din Europa, dispunând
şi de un patrimoniu material construit.
Prin
prisma proiectului ,,Patrimoniu Deschis. Creşterea accesibilităţii publicului
vizitator la valorile multietnice a
Muzeului Astra’’, proiect româno-norvegian, muzeografii au ales
localitatea noastră pentru a descoperi percepţia tinerilor locuitori din
Caraşova asupra valorilor tradiţionale ale comunităţii croa-te caraşoveneşti.
Am
profitat de ocazie pentru a discuta cu oaspeţii noştri despre obiceiurile şi
tradiţiile din Caraşova şi am aflat că în ultimii ani s-au aplecat mai mult
asupra patrimoniului imaterial al minorităţilor etnice de pe meleagul românesc,
acesta fiind reprezentat de tot ce înseamnă tradiţii, obiceiuri şi datini. În
acest fel se poate oferi vizitatorilor o imagine de sinteză, o imagine cât mai
complexă şi mai completă a valorilor multiculturale. De exemplu, dacă unui
vizitator îi place o căsuţă veche cu câteva obiecte de patrimoniu în interior,
începând de la port tradiţional, obiecte de uz casnic, unelte, instrumental
tradiţional, el trebuie să înţeleagă şi povestea din spatele căsuţei şi a
fiecărui obiect în parte. Muzeografii susţin că această poveste nu o pot
realiza fără cercetare şi fără discuţii cu membrii comunităţii din care face
parte respectivul obiect.
Ştefan
Păucean şi Lucian Robu au stat de vorbă cu numeroşi localnici, persoane cu
vârste, meserii şi situaţii financiare diferite şi au fost plăcut surprinşi de
deschiderea tinerilor, dar şi de solidaritatea familiilor.
Într-o
perioadă de timp relativ scurtă, mai puţin de o săptămână, echipa a reuşit să
adune multe informaţii valoroase de la localnici cu privire la obiceiurile şi
tradiţiile noastre, indiferent de natura lor. Mai multe dintre obiceiurile şi
tradiţiile autohtone au fost în măsură să-i impresioneze suficient încât să ne
facă promisiunea că vor reveni în localitatea noastră, pentru a culege şi alte
informaţii legate de datinile pe care comunitatea noastră croată încă le mai
păstrează.
Biserica,
moara, capela de pe dealul Kalvarija şi unul dintre cele cinci cazane de ţuică
din localitate au fost obiectivele din localitatea noastră pe care muzeografii
le-au putut vizita, însoţiţi de prietenul lor Zlatko Ursul.
O
destinaţie populară printre cei care ne vizitează comuna este obiectivul ,,Trei
mori’’, loc care a stârnit imediat interesul muzeografilor. După cum însăşi
denumirea obiectivului o sugerează, era de aşteptat ca în locul cu pricina să
se găsească trei mori de apă. Însă, din cele trei mori care funcţionau pe
vremuri acolo, astăzi mai există una, iar aceasta este demult scoasă din uz. În
prezent, aici doar timpul îşi macină eternitatea. Pe lângă moara amintită, peisajul cultural şi
chiar prosperitatea comunei au fost alte aspecte care nu au putut trece
neremarcate de către muzeografi.
Legat
de tradiţii şi credinţe populare, cea mai interesantă li s-a părut cea legată
de localnicii care pe vremuri îşi puneau copiii în coşul morii, atunci când
morile din sat încă erau funcţionale, pentru ca micuţii să-şi dea mai repede
drumul la vorbă şi pentru a le stimula capacitatea verbală. Muzeografii au
promis că îşi vor continua cercetarea pentru a descoperi originile acestei
practici arhaice şi cât de frecventă era pe vremuri în comunitatea noastră.
Obiceiul
care i-a impresionat cel mai mult pe Lucian şi Ştefan este legat de nunţile din
localitatea Caraşova. În timp ce se încinge hora la nuntă, atât cei prinşi în
horă cât şi restul oamenilor, care stau pe margine şi privesc pasivi
desfăşurarea dansului, sunt poftiţi să guste din ţuica gazdei, servită cu
polonicul dintr-o găletuţă specială. Este vorba despre un obicei păstrat cu
mândrie de către localnicii comunei şi care, cred eu, va dăinui mulţi ani de acum înainte.
Cercetările
efectuate asupra obiceiurilor şi tradiţilor din comuna Caraşova i-au ajutat pe
cei doi muzeografi să descopere doar o mică parte a valorilor tradiţionale
caraşoveneşti. La finalul discuţiei noastre am rămas plăcut surprinsă aflând că
pe viitor va fi expusă în muzeul ,,ASTRA’’ din Sibiu o replică a unui obiect, a
unui obicei specific comunităţii noastre.
Maria Calina |
« Prethodna | Slijedeća » |
---|