Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Cel mai fericit moment din viaţa asta ar trebui să-l trăieşti făcând lucrul cel mai drag, în cazul meu - pescuitul la răpitori.

            Iar cazul meu nu este unul obişnuit, fiindcă de mic copil am căutat trofeul cel mare. Crescând pe malul râului Caraş, pentru mine era o realizare considerabilă dacă prindeam un peşte ceva mai mare decât al oricărui alt pescar din sat sau din împrejurimi, deoarece voiam să fiu eu...numărul 1!

            Aşadar, toamna anului 2015 mă găseşte în Austria, departe de prietenii mei din ţara natală şi de râul în preajma căruia am crescut. Lucram în schimbul de dimineaţă, iar cum era o zi cu soare, am decis ca în acea după-masă să-mi încerc norocul cu noile mele achiziţii, şi anume câteva rotative şi oscilante nou apărute pe piaţă. Zis şi făcut! Mi-am luat familia şi ustensilele de pescuit şi am urcat pe munte. Odată ajuns la locul pe care-l consideram potrivit pentru capturarea răpitorilor am şi început cu primele lanseuri. Le făceam unde era apa mai adâncă, în căutarea căpcăunilor cei mari, care sălăşluiau în adâncimile apelor învolburate ale râului. Truda nu mi-a fost zadarnică, am avut parte de câteva atacuri hotărâte după primele lanseuri şi astfel nu au întârziat să apară primele capturi, dintre care şi o lostriţă de aproximativ 2 kg, pe care am fost nevoit să o eliberez imediat. Şi cum bunul Dumnezeu are grijă de toţi şi de toate, am fost recompensat cu două exemplare frumoase de curcubeu, de aproximativ 2,5 kg bucata. Am mai prins încă trei peşti frumoşi, pe care i-am eliberat imediat după imortalizare. Eram deja cel mai fericit om din lume cu cele două exemplare de păstrăv curcubeu reţinute (cina fiind deja asigurată...), dar şi cu prima lostriţă prinsă de mine! Mă simţeam cel mai fericit pescar hoinar al apelor de munte.

            Am lansat ultimele mele încercări cu diferite oscilante şi rotative, când, la un moment dat, am avut parte de un atac foarte hotărât din partea unui peşte lacom, deoarece năluca pe care o foloseam era una foarte mare. De 12 cm! Mi-am dat imediat seama că era vorba de un peşte destul de mare! După mai bine de jumătate oră şi o luptă încrâncenată cu „monstrul” din adâncuri, am adus la mal o lostriţă de 8,7 kg şi 106 cm. Un exemplar cum încă nu mi-a fost dat să văd în toată activitatea mea de pescar amator. Imortalizat, eliberat şi...fuga la magazin, înainte ca acesta să se închidă, deoarece evenimentul trebuia neapărat sărbătorit cu o sticlă de licoare bahică. În cazul meu Rumm +Cola! Ce să mai zic, eram cel mai fericit om din lume! Am prins „regina” apelor de munte – lostriţa!

            Toate bune şi frumoase a doua zi la lucru, dar şi laudă mare la colegii de muncă. Cu poze, cu vorbe, cu glume, a trecut şi schimbul. Ajuns acasă după-masă i-am propus soţiei să mă însoţească din nou în lumea pescarilor, de dragul amintirilor de ieri. Cum şi ea este şofer, am luat cu mine ce a mai rămas din sticla cu Rumm, în speranţa că voi reitera măcar o frântură din euforia trăită în ziua precedentă! Bineînţeles, e vorba despre capturi la fel de bune şi nu despre euforia cauzată de delectarea cu licorile bahice. Cu acest gând mi-am luat lanseta de spining şi am plecat din nou spre acele locuri minunate. În timp ce soţia şi fiica mea se plimbau pe lângă malul râului, eu m-am aşezat în locul unde cu o zi în urmă am capturat cel mai mare peşte din viaţa mea. Am luat mai întâi o duşcă zdravănă din sticla cu Rumm, am stat puţin să analizez situaţia şi am constatat că apa era uşor schimbată faţă de ziua precedentă şi un pic murdară. Am decis să schimb locul de pescuit şi să fac câteva lanseuri într-o zonă cu apă mai mică. Am lansat în diagonală pe malul celălalt, în susul  râului, şi am lăsat rotativa să atingă albia, după care s-a aşternut o linişte stranie, iar eu am început recuperarea.

Va urma..