Arhiva articole Hrvatska grancica Diverse |
COPILARIA |
miercuri, 11 mai 2016 | |
Ieşirile pe malul unui râu sau a unui lac sunt foarte
puține pe timp de iarnă, mai ales din cauza frigului şi a prohibiției unor
specii de peşti dragi mie.
Prin
urmare, nu îmi prea rămânea altceva de făcut în timpul meu liber decât
delectarea cu un cognac veritabil la gura sobei şi reîmprospătarea memoriei cu
amintiri şi năzbâtii făcute în copilărie. Pentru că dintre toate jocurile
copilăriei cel mai mult mi-a plăcut pescuitul, am să încerc să vă împărtăşesc
în următoarele rânduri şi vouă, dragi cititori ai ziarului Hrvatska grančica,
câteva dintre amintirile (plăcute sau
mai puțin plăcute) trăite pe lângă malul minunatului nostru râu Caraş.
Ca
orice copil din acele timpuri care se ocupa cu pescuitul, aveam şi eu o undiţă
improvizată. Era compusă dintr-un băţ de alun, ață de la bunica, ac de gămălie
îndoit, iar în loc de plumb foloseam piulițe de la şuruburi. Momeala de bază
era pâinea înmuiată în lapte şi stoarsă în cârpă uscată, iar primii peşti
capturați au fost boişteanul şi beldița. Cu mâna pe inimă vă destăinui, dacă
cineva m-ar întreba în ziua de azi care este cel mai bun peşte pe care l-am
mâncat vreodată, ia-şi răspunde fără să stau prea mult pe gânduri: aceia pe
care i-am prins la ață şi ac de gămălie, cu pâine înmuiată în lapte.
Nu
a trecut multă vreme până ce părinții s-au hotărât să-mi cumpere prima undița
adevărată, bineînțeles, cu sacrificii mari din partea mea,- note bune la
şcoală, harnic în gospodărie şi la muncile câmpului. Numai că toate aceste
sacrificii au durat până la dobândirea premiului cel mare, şi anume undița. A
trecut foarte puţin timp, vreo două, trei săptămâni, că răsplata mea pentru
părinţi a şi venit. Era vorba despre o invitaţie de la dirigintă în care o ruga
pe mama să se prezinte de urgență la şcoală din cauza absenţelor nemotivate.
Mai apoi, părinţii m-au dus şi la Spitalul județean din Reşita, din cauza unui
accident suferit la pescuit, când toate cele trei cârlige ale Blinkerului cu
care pescuiam mi s-au înfipt în bărbie. Cireaşa de pe tort avea s-o aducă
paznicul de pescuit din acea vreme, domnul Haţegan Petru, Dumnezeu să-l
odihnească în pace, care a venit la noi în casă pentru a le atrage atenția
părinţilor că va fi nevoit să mă amendeze în cazul în care mă va mai găsi la
pescuit fără permis! E de la sine înțeles ce avea să urmeze: am rămas fără
undiță şi nu aveam voie să ies din casă ca să umblu alandala.
Am
fost nevoit să mă conformez situaţiei şi măsurilor impuse de părinţi, deşi
ştiam că mai devreme sau mai târziu totul trebuia să revină la normal. Eram
atât de contaminat cu virusul acesta al pescuitului încât am început să-i mint
pe părinţi în toate felurile. De multe ori le ziceam că urma să plec cu toată
clasa într-o excursie de o zi pe Cheile Caraşului, cu profesorul de geografie,
iar eu mă duceam la pescuit pe Caraş în jos, în aval de comună. Sincer, şi acum
mi-ar plăcea să retrăiesc acele clipe unice: singur pe malul râului, cu câteva
țigări furate de la părinți, slănină şi cârnați de casă şi cu mai multe serii
de scăldat în apa rece a Caraşului. Tot de atunci datează şi apropierea mea de
licorile lui Bachus, meteahnă de care nu reuşesc să mă dezbar nici astăzi. Însă
cea mai mare dezamăgire a mea consta în faptul că nu aveam voie să vin cu
peştele acasă, ca să nu descopere părinţii că am fost la pescuit. De atunci
m-am obişnuit să eliberez peştii, cu toate că uneori opream păstrăvii mai mari
pentru a-i frige imediat pe foc, înfipţi în țepuşe subțiri de alun şi frecați
cu puțină sare.
Bineînțeles,
şiretlicurile mele cu excursia şi altele, precum interminabilele turnee de
fotbal, handbal sau baschet, nu au putut ține la nesfârşit. Am fost prins în
fapt şi pedepsit de dirigintă şi părinți, după care am fost nevoit să iau
puțină atitudine şi să mă mai maturizez. Cu toate că mă aflam la vârsta în care
orice tânăr este predispus şi vulnerabil la provocările tinereții, am spus adio
vicilor, tutunului şi alcoolului mai ales, fără cel mai mic regret. Urma o perioadă vitală pentru orice tânăr de
vârsta mea, perioada adolescenței şi examenul de admitere pentru liceu.
Petru Miloş |
< Precedent | Urmator > |
---|