Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Cu toate că în ultimii ani activitatea mea pescărească a fost orientată exclusiv asupra pescuitul la răpitor, în special asupra exemplarelor capitale de păstrăv, lostriță, șalău, am decis ca de această dată să scriu un articol despre peștii pașnici ai apelor colinare și de șes din regiunea noastră, mai ales despre peștii pașnici ai râului Caraș, pești care mi-au marcat copilăria și au făcut-o mai frumoasă.

La fel ca pescuitul la răpitor și pescuitul la peștii pașnici necesită seriozitate maximă, intuiție în alegerea momelilor naturale și multă minuțiozitate, mai ales pe timpul verii, când debitul râului scade foarte mult. În râul Caraș, în zonele colinare, se găsesc mai multe specii de pești pașnici precum cleanul, scobarul, mreana brumărie, dar și cea albă de Dunăre, beldița, boișteanul etc. Mai rar și cu puțin noroc se poate întâlni în minunatul râu din Carașova și câte un păstrăv capital, acesta sălășluind în gropane și tăuri cu apă adâncă, unde are hrană din belșug și nu de puține ori (pescuind la clean cu montură fixă la peștișor mic) mi-a fost dat să prind exemplare mari de păstrăvi de munte Salmo trutta Fario. 

Într-o zi din luna lui cuptor am prins pe Caraș, în preajma satului Giurgiova, șase exemplare de mreană albă de Dunăre la aproximativ 400-500 gr.bucata. Prin urmare, și pescuitul la peștii pașnici poate fi unul foarte entuziasmant și spectaculos. Mreana brumărie se pescuiește foarte bine în sezonul vară-toamnă la montura clasică cu plumb culisant pe fundul apei, iar momelile cele mai bune sunt scorobetele și râma roșie de bălegar . După ploaie,când apa râului se tulbură și crește, cele mai bune rezultate le vom avea pe malurile râului unde apa stă în loc și nu are curent, mai ales dacă pescuimcu linie fină la plută, iar ca momeli folosim pâine albă înmuiată în lapte, râma roșie de bălegar și viermi de carne. Pe o asemenea vreme m-am dovedit întotdeauna a fi un învingător, deoarece erau zile când prindeam și 7-8 kg de pește.

Pescuitul la clean pe timp de vară necesita o tehnică mai specială și mai minuțioasă decât a celorlalți pești pașnici, pentru că acesta, odată cu creșterea în greutate, devine un răpitor desăvârșit . În orice caz, cele mai bune rezultate se vor obține în primele și ultimele ore ale zilei pescuind cu linie fină și nailon foarte subțire, cârlig mare, fără plută și fără plumb. Cele mai îndrăgite momeli ale cleanului sunt lăcustele mari și codiţele de peștișor mic. În schimb, odată cu răcirea vremii, meniul cleanului se schimbă, iar preferatele naturale sunt peștișorii mici, ficățeii și maţele de găină, coropișniţelede talie mică, greierii, boabele de struguri și porumbul fiert. Pe timpul iernii, când temperaturile scad sub 0 grade, cele mai bune rezultate le vom obține pescuind la plută, respectiv la râma roșie de bălegar și viermii de carne .

Pescuitul beldiței (bârzacul) are un farmec cu totul aparte, Cel mai palpitant este iarna, pe zăpadă mare, când acest gen de pescuit oferă satisfacții de nedescris. Cea mai eficientă momeală este viermușul de carne, care se adaugă pe un cârlig mic, nr. 16. Se pescuiește cu plută, iar la început momimlocul de pescuit cu bulgări de mămăligă fiartă în care adăugăm 30-50 viermuși, după care urmează o pauză îndelungată pentru îngrijirea pescarului și pentru ca momeala să-și facă efectul. Pe timpul pauzei încingem focul, înfigem slănina și cârnații în țepușe și le punem la foc, iar până ce acestea se prăjesc ne delectăm cu câte o dușcă sau două zdravene de țuică din prune, care are un gust nemaipomenit la malul râului și în astfel de imprejurări .După 3-4 ore de pescuit vă garantez, vă asigur, că o să adunați destule beldițe pentru 5-6 borcane mari de saramură de pește în sos de roșii sau în ulei, depinde de gust.

Am lăsat la urmă scobarul, un pește foarte mofturos și cu pretenții mari când e vorba de mâncare, însă unul care are cea mai gustoasă și albă carne dintre toți cei enumerați până acum, dar și cele mai multe oscioare. La pescuitul scobarului foloseam întotdeauna fir subțire, plută, cârlig nr. 14-16 cu tija lungă, iar ca momeală cuș-cuș, grâu fiert în lapte și viermuși de carne. Alegeam locuri cu apă lină și adâncă, cu fundul apei nemâlos, deoarece scobarul este un pește foarte gingaș ce sălășluiește îndeosebi în asemenea gropane. Cele mai bune rezultate le aveam în aval de comuna Carașova, zona Gârliștei, Goruia și până în Giurgiova, unde am capturat scobari și cleni care treceau ușor pragul de un kilogram. Odată ales locul, trebuie momit bine și lăsat în pace 2, 3 ore, timp în care verificăm adâncimea apei și albia râului, montăm lanseta, echilibrăm pluta și legăm câteva cârlige de rezervă.De asemenea, pregătim scăunelul, juvelnicul, minciogul, lemnele pentru foc, mai gustăm din când în când din țuica de prună pentru a ne face curaj și, după caz, ne mai jucăm cu câinele. După toate acestea, dacă ai noroc și scobarii sunt activi și flămânzi, o să ai parte de un spectacol pe cinste în arta pescuitului la scobar.

Acestea sunt câteva dintre tehnicile esențiale într-ale pescuitului pe râuri colinare și de șes din regiunea noastră, unde am copilărit și unde am ținut prima mea undiţă în mână. Bineînțeles, mai sunt foarte multe de spus despre fiecare specie de peşte în parte și sper că în viitorul apropiat voi avea ocazia să vă destăinui și alte metode eficiente de capturare a peștilor pașnici.

Petru Miloş