Home arrow Hrvatska grancica arrow Diverse arrow Pescuitul la pastrav...Ón sort! arrow Hrvatska grancica arrow Diverse 
Arhiva articole Hrvatska grancica Diverse

Pescuitul la pastrav...Ón sort! PDF Imprimare E-mail
joi, 31 august 2017

În materie de pescuit, pasiunea nu cunoaste limite: fie vreme bună, fie vreme rea, e mai tot timpul musai să pleci la pescuit! După - amiaza zilei de şapte iulie, anul curent, m-a surprins străbătând munţii din Austria, dând târcoale unor râuri repezi, cu ape cristaline de munte, în căutarea unor capturi de păstrăv pe măsura pasiunii mele!

20464872_1100582766742127_1916138468_o.jpg

Se apropia weekend-ul, şi cum nu prea aveam multe de făcut, am decis, bineînţeles, după o îndelungată muncă de lămurire cu soţia, ca după serviciu să merg la o pescuială. Era vineri, lucrasem în schimbul de dimineață, iar la prânz, la ora două eram deja acasă. Pregătisem totul din ziua precedentă, aşa că nu-mi rămăsese nimic de făcut decât să o tai la drum. Aveam de străbătut cam 120 de kilometri până la locul unde urma să pescuiesc – o nimica toată pentru cei impătimiţi.

Am plecat foarte hotărât şi optimist în privința rezultatului, dar, odată ajuns la locul cu pricina, am constatat că apa e destul de scăzuta, iar debitul de asemenea, fapt care mi-a cam tăiat din elan. Venisem direct de la serviciu, îmbrăcat de oraş, aşa că m-am pus rapid să mă echipez adecvat unui pescar. Trebuia numai să-ncalţ cizmele pescăreşti, soldarele, şi să mă reped cu lansatorul în apă. Dar...ia-le de unde nu-s! Când mi-am revenit din buimăceală realizasem că cizmele au rămas acasă la locul lor, iar eu, plecând în grabă, am uitat de ele. Urma, aşadar, ori să înfrunt apa râului rece ca gheaţa, echipat în tricou, şort şi sandale de piele (vestimentaţia mea standard din ultimele zile datorată caniculei) ori să renunţ şi să plec acasă. Cum, însă, nu te poţi pune de-a curmezișul pasiunii, am rezolvat rapid dilema hotărând, bineînţeles, să lansez măcar de vreo trei - patru ori în condiţiile alese.

Zis şi făcut! Am început imediat pescuitul chiar din locul unde parcasem maşina, deşi nu erau nişte locuri promiţătoare. Malurile de la marginea râului nu erau la fel de îngrijite precum cele cu care mă obişnuisem aici în Austria, ci din contră, în unele locuri erau sălbatice ca la noi, cu multe urzici, spini şi făneţe. Fiind apa mică, am decis să pescu-iesc numai la rotative şi oscilante de mici dimensiuni şi de culoare închisă. Am prins destul de repede primii păstrăvi dar i-am eliberat tot la fel de repede, fiindcă erau foarte micuţi. Am decis să schimb tactica inițială cu năluci mici şi am trecut la rotative si voblere mari, deoarece n-am venit să pescuiesc „peştişori“. Mi-am zis că dacă prind vreunul într-un loc necunoscut, măcar să-i pot pune capul pe panoplie, să am cu ce mă lăuda la tovarăşi şi familie!

Am tot rătăcit pe malul răului în zadar, fără nici o trăsătură serioasă, în schimb m-am ales cu nişte julituri de toată frumuseţea pe ambele picioare, de la genunchi în jos. Entuziasmul meu de început se stingea cu fiecare pas în susul apei şi cu fiecare lansare fără rezultat, şi cum nici locurile nu-mi erau cunoscute, mă bătea tot mai tare gândul că trebuie să închei partida de pescuit. Însă cum la capătul fiecărui tunel există o luminiță, de această dată şi în tunelul meu s-a ivit o poieniță cu ape adânci şi mulți păstrăvi. Primii trei capturaţi au fost de talie medie, însă am schimbat voblerul şi am pus o rotativă nr. 5, cam mare, ce-i drept, pentru un asemenea râu, însă soluţia s-a dovedit a fi potrivită. După a treia lansare a venit şi atacul foarte hotărât de cealaltă parte a firului. Era ceva mare ce se zbătea şi trăgea de parcă el era pescarul şi nu eu. Până intr-un final l-am adus la mal. Era un păstrav curcubeu de 2,6 kilograme, de o frumuseţe rar întâlnită. Mai aveam trei peşti opriți, aşa că am plecat urgent acasă.

Pe lungul drum pe care aveam să-l străbat până acasă m-am tot gândit cum voi sărbători această aventură de neuitat petrecută prin munții Austriei, străbătând apele cristaline şi reci ca gheața, la temperaturi de + 10 grade celsius în luna lui cuptor. După o asemenea experiență şi după atâtea sacrificii m-am simțit, totuşi, un pescar fericit!

Ajuns acasă, am deschis o sticlă din cel mai bun Ruum şi m-am apucat imediat de evisce-rat. Am fript apoi păstrăvii în timp ce pregăteam mămăliguţa şi mujdejul de usturoi!

Petru Miloş

 
< Precedent   Urmator >