Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Data de 24 Ianuarie 2018 marchează a 159-a aniversare a Unirii Principatelor Române.

     Ziua de 24 ianuarie a rămas în istoria românilor ca data la care s-a înfăptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp după numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și al Țării Românești.

     După mai mulți ani în care pașii spre îndeplinirea acestei dorințe au fost „mărunțiți” de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea „României” de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima dată câteva elemente occidentale în viața românilor.

     Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), reprezintă unificarea vechilor principate, Moldova și Țara Românească, într-un Principat unit. Actul istoric a fost unul energic și curajos, voința națiunii române, care a pus Europa în fața faptului împlinit.

     Mica Unire este considerată a fi primul pas important pentru formarea statului național unitar român, după ce, la 5 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859, este ales și domn al Țării Românești. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta Otomană și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris, însă în textul Convenţiei din 1858 nu era stipulat ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate.

     Unirea celor două principate a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu, iar deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii.

     Domnia lui Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă (1859-1866), a fost perioada de maximă dezvoltare a României moderne. Marele merit al lui Cuza a fost că a reușit să aducă recunoașterea internațională a Unirii Principatelor Române și, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern. Noua țară a început să se numească România abia după abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când a fost redactată prima constituție.

     După 159 de ani de când s-au întâmplat toate acestea, ziua de 24 ianuarie ne face să retrăim, cel puțin la nivel de poveste, acești câțiva pași făcuți de strămoșii noștri pentru tot ce înseamnă astăzi România. În istoria colectivă a națiunii române, această data va rămâne, pentru totdeauna, ca fiind ziua Micii Uniri, iar noi avem datoria să nu ne uităm trecutul, dar nici principiile care i-au determinat pe strămoșii noștri să lupte pentru concretizarea acestui ideal național.

     În tot acest timp, în care două dintre principatele române au reușit să se unească, Transilvania se afla sub stăpânire austriacă, iar din 1867, sub dominație austro-ungară, până în 1918, când a avut loc Marea Unire de la Alba Iulia. Punând bazele României moderne, Unirea din 1859 a însemnat o etapă esenţială pe drumul unităţii naţionale, a cărei întregire deplină avea să se înfăptuiască în 1918.

Maria Giurchiţa