Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Pescuitul la crap nu este un pescuit care să-mi placă prea mult, dar este, totuşi, foarte palpitant şi foarte minuțios, mai ales dacă ești inspirat în alegerea momelii cu care urmează să pescuieşti.

     Nu am pescuit prea mult la crap în bogata-mi carieră pescărească, chiar mă consider un novice într-o astfel de îndeletnicire. Singurele partide de pescuit la crap au fost cele de pe Clisura Dunării, iar acolo pescuiam această specie doar când peştii răpitori precum şalăul, ştiuca şi avatul nu se hrăneau cum trebuie. Doar în acele situații mai puneam două, trei bețe la fund pentru crap, cu cocoloașe de mămăliguță şi râme negre de pământ.

     În Austria, în schimb, am avut ocazia de mai multe ori să pescuiesc şi la crap, fapt care se datorează în mare parte asociației de pescuit din care fac parte, dar şi celor câteva bălți unde noi, cei din asociația pescarilor sportivi, putem pescui la peşti paşnici, cum ar fi crapul, amurul, carasul, roșioara, babusca şi plătica. Iar cum apele râurilor unde pescuiesc la răpitori sunt mai tot timpul anului mari şi tulburi, de multe ori sunt nevoit să-mi încerc norocul şi pe malul bălții, acolo unde mă consider un începător.

      Am plecat la un pescuit de păstrăv într-o după-amiază cu o vreme foarte frumoasă, dar mi-am luat cu mine şi ustensile de pescuit crap pentru eventualitatea în care apa râului unde urma să pescuiesc ar fi fost foarte mare sau excesiv de tulbure. Am ajuns pe malul râului după jumătate de oră de mers cu maşina, apa era foarte scăzută, dar, din păcate, foarte tulbure, sigur ploase binișor la munte, altfel nu-mi explic fenomenul. Am decis să renunț la răpitorii mei în favoarea crapilor din baltă, am plecat în grabă la primul magazin și am cumpărat ceva porumb la conservă. Am ajuns pe malul bălții, am montat undița cu prima momeală la porumb şi m-am pus să momesc locul unde urma să pescuiesc. Mai aveam vreo două ore de pescuit până la lăsarea întunericului, oricum, pe balta cu pricina pescuitul pe timp de noapte este interzis.

     Am aşteptat aproximativ 20-30 minute până la primul atac din partea peştelui, iar în momentul în care am contrat, peştele, cel mai probabil, a scuipat momeala din gură şi nu l-am înțepat. Figura s-a repetat de mai multe ori, iar eu am fost pe cale să-mi pierd răbdarea de pescar staționar, fiind presat şi de puținul timp rămas până la lăsarea întunericului. Însă, cum speranța moare ultima, am insistat să nădesc în continuare şi să sper măcar la o captură binemeritată. Am fost răsplătit în cele din urmă cu un crap de toată frumusețea, cu solzi aurii, care pur şi simplu s-a înțepat singur, eu având doar datoria de a-l aduce la mal şi de a-l scoate cu juvelnucul la măsurătoare. A fost un exemplar de toată frumusețea, 3,5 kg şi 52 cm, cel mai mare pe care l-am prins în prodigioasa-mi carieră de pescar sportiv. Am plecat în mare grabă acasă, bucuros şi cu gândul la o cină copioasă, cu mămăliguță, mujdei de usturoi şi peşte proaspăt. Binențeles, toate aceastea asortate cu o țuică de prune de Caraşova.

Petru Miloş