Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Deși nu mă consider un specialist în pescuitul crapului, deoarece pescuiesc de aproximativ doi ani de zile această specie, pot destăinui că în acest timp am învățat foarte multe secrete ale acestui stil de pescuit.

     Iarna este cea mai dificilă perioadă a anului pentru pescuitul crapului, frigul încetinind semnificativ hrănirea acestor pești. Crapul nu are nevoie de foarte multă hrană pentru a supraviețui până la venirea primăverii și a zilelor mai călduroase. În ceea ce privește alegerea unei momeli prinzătoare, am optat dintotdeauna pentru mâncare cât se poate de naturală, cum ar fi mămăliga simplă, mămăliga amestecată cu usturoi pisat şi făină albă din grâu, sau amestecată cu făină din semințe de dovleac ori alune. Porumbul conservat şi ținut trei zile la căldură cu bere, până la fermentare, mai este rețetă care poate conduce la rezultate onorabile. În schimb, pe timpul iernii, am optat rareori la nade cumpărate şi preparate de la magazin, gen boiles, pops-up şi multe altele. Nu pot spune că nu am avut rezultate bune folosindu-le, dar cele mai eficiente rămân, totuşi, momelile naturale.

     Un factor esențial în capturarea crapului îl constituie experiența şi iscusința pescarului, respectiv durata acestei îndeletniciri și perseverența. Nu toți pescarii sunt la fel, cum nu toate speciile de pești atacă momeala după același șablon. Nu de puține ori mi s-a întâmplat să pescuiesc lângă un coleg de breaslă care prindea mult mai mulți peşti decât mine, cu toate că nadele cu care pescuiam erau identice. Secretul se ascunde şi în prezentarea nadei pe fundul apei, agățarea nadei în cârlig, etc. Cu alte cuvinte, există foarte mulți factori esențiali în pescuitul crapului care trebuie luați în considerare.

     Chiar dacă este mult mai dificil, pescuitul pe timp de iarnă are şi unele avantaje. Unul dintre ele este acela că nu ai întotdeauna o concurență foarte mare, astfel că în unele zile se poate întâmpla să fi singurul pescar care lenevește pe malul bălții, iar în aceste circumstanțe îți poți alege ce loc de pescuit doreşti. Însă, după ce am pescuit timp îndelungat pe ape sălbatice și pe cele private, pot spune, fără frică de a greși, că pretențiile peștilor sunt împărțite. În une-le zile am avut rezultate mai bune pe apele sălbatice decât pe cele private, dar şi invers. Pe apele sălbatice aveam posibilitatea de a pescui şi cu râme, viermuşi de carne, sau coropişnițe. De exemplu, cu prilejul uneia dintre multele ieşiri pe cale le-am avut de când pescuiesc la crap, am capturat şi am avut atacuri numai la râme roşii de bălegar, iar la celelalte bețe nici o singură smucitură, cu toate că erau dotate cu fel şi fel de nade scumpe din magazin. Concluzionând, încurcate sunt căile pescarului.

     Pentru că zilele sunt foarte scurte pe timp de iarnă, iar nopțile foarte lungi, deosebit de reci și, parcă, fără de sfârşit, mulți dintre pescari, chiar și cei mai împătimiți, îşi împachetează sculele în această perioadă şi se despart de ele până la primăvară. Cheia succesului, după părerea mea, în lunile de iarnă, ca de altfel și de-a lungul întregului an, este o localizare bună a peştilor. Dacă ai ales bine locul în care urmează să pescuieşti, mai mult ca sigur că rezultatele nu vor întârzia să apară. Unde mai punem faptul că actualmente suntem ajutati mult şi de noua tehnologie care a scos pe piață foarte multe modele de sonare pentru localizarea peștilor.

     Ar fi foarte multe de spus în privința acestui stil de pescuit pe care l-am îndrăgit foarte mult în ultima perioadă. Cu toate că mă consider încă un novice în pescuitul crapului, sper că, odată cu trecerea timpului, voi ajunge să mă număr și eu printre pescarii de crap care au trecut pragul de începător. Totuşi, cum prima dragoste nu se uită niciodată, nici eu nu pot uita ieșirile la munte sau în cheile sălbatice ale Carașului, unde pescuiam păstrăv la musca artifiala s-au rotative.

     Iar ca pescar hoinar ce sunt, nu-mi rămâne nimic de făcut decât să visez într-una la marea captură.

Petru Miloş