Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Cleanul este un peşte omnivor care mânăncă aproape orice, de la insecte, peştişori, resturi vegetale până la raci, șoareci şi chiar broaște, hrănindu-se, în special, noaptea.

     Pescuitul acestuia este de multe ori mai palpitant decât la răpitorii consacrați, precum păstrăvul, ştiuca sau şalăul. Am pescuit de mic copil pe malul Caraşului, atât la clean, cât şi la toate celelalte specii de peşti paşnici sau răpitori care se găsesc în apa acestui minunat râu și pot spune că prinderea cleanului mi-a oferit de multe ori satisfacții nebănuite. Cleanul are instinct de prădător, iar capturile spectaculoase se pot obține doar pescuind ascuns și în liniște pentru că acest pește fuge și se ascunde de orice, chiar și atunci când un nor acoperă cerul.

     Cele mai frumoase satisfacții la partidele de pescuit le-am avut mai ales la exemplarele mai mari de clean, care depășeau pragul de un kilogram. După primii ani din viață cleanul se transformă într-un răpitor desăvârşit, iar drilul acestuia devine foarte emoționant pentru pescar, fiind un peşte foarte bătăios.

     Amintirile mele din copilărie la pescuitul cleanului sunt de ordinul sutelor, însă doar câteva sunt mai speciale şi mai palpitante, pline cu peripeții, care mai de care, magice şi de neuitat. Cele mai frumoase momente la pescuitul acestui pește le-am avut toamna, prin septembrie și octombrie, când pescuiam la boabe de struguri copți, cu sau fără pieliță, dar şi la năluci înşelătoare precum voblere de dimensiuni mici, rotative, oscilante şi muşte artificiale. Atunci era sezonul de fiert țuică, iar în josul cazanelor, în aval de comună, apa îşi schimba culoarea datorită borhotului provenit din prunele fermentate şi fierte în cazanele din sat. Borhotul se revărsa, pe atunci, în apa râului, iar Caraşul rămânea fără porția de oxigen necesară viețuitoarelor subacvatice din acea zonă. Peştii, foarte slăbiți şi fără putere, aveau nevoie de cât mai multă mâncare consistentă pentru a se menține în viață. Din păcate, unii dintre ei mureau din cauza lipsei oxigenului menit să le asigure viața de zi cu zi şi perpetuarea speciei în viitor, iar alții, amețiți și fără vlagă, erau prade relativ ușoare pentru copiii care-i prindeau cu mâna pe timpul zilei și pentru braconierii care-i omorau cu furca pe timpul nopții.

     Cele mai frumoase amintiri cu cleni care treceau pragul unui kilogram le-am avut în interiorul comunei, la câteva dintre burboanele cu apă adâncă unde obişnuiam să mergem la scăldat de mici copii. Seara, înainte de lăsarea întunericului, pescuiam cu broscuțe mici sau râmă neagră de pământ, eventual coropişnițe sau mațe de găină. Aveam capturi impresionante și rămâneam pe malul râului până noaptea târziu sau până îi vedeam pe părinți că ne caută cu joarda în mână.

     După părerea mea, pescuitul cleanului este o tradiție a micilor pescari începători, care îşi petrec vacanţele de vară la bunici ori au crescut pe malul unui râu, asemenea mie. Drilul unui clean mai mare nu se compară cu aducerea la mal a păstrăvului, scobarului, mrenei de râu, sau a altor peşti paşnici. Cleanul este cel mai bătăios peşte de apă dulce și poate fi întâlnit atât în apele râurilor de munte, cât şi în cele de şes.

Petru Miloş