Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Cu o săptămână înainte de Paşte, familia mea a plecat în România, iar eu am fost nevoit să mai rămân în Austria câteva zile în plus, din cauza unei urgențe la firma unde lucrez.

     Astfel am avut parte de un sfârşit de săptămână singur printre străini şi departe de casă, de pe urma căruia am profitat din plin, făcând o ieşire la un pescuit de crap, pe ape sălbatice, lângă granița cu Slovenia.

     Un loc frumos şi de poveste, cu un lac imens, aprovizionat cu două râuri care se scurg în acesta şi câteva bălți pline cu peşti şi ape adânci, dar şi cu foarte multă vegetație. Un fel de mini-deltă. Plănuisem această ieşire la pescuit până la cel mai mic detaliu, cu câteva zile înainte de plecare, de frică să nu uit ceva important acasă, fără de care această aventură să devină imposibilă. Am plecat cu noaptea în cap, în speranța ocupării vreunui loc mai bun de pescuit şi cât mai prielnic pentru campare cu maşina, având în vedere faptul că urma să înnoptez pe malul unui lac necunoscut. Am ajuns dimineața devreme în jurul orei 7:00, am plătit cotizația pentru pescuit, după care am plecat în căutarea unui loc propice pentru tabāră, unde urma să-mi petrec următoarele 24 ore pe malurile unor ape sălbatice, încă necunoscute mie.

     Odată ajuns pe malul bălții, primul lucru, şi foarte necesar în astfel de cazuri, a fost să momesc locul unde urma să pescuiesc cu nadă din belşug. O nadă făcută de mine cu o zi înainte: făină de porumb şi făină de grâu, amestecată cu miere şi usturoi pisat, care după părerea mea este cea mai eficientă nadă pe ape necunoscute şi sălbatice. Am făcut bulgări mari cât pumnul, în care am adăugat viermuşi de carne, râme roşii şi boabe de porumb și pe care le-am aruncat la câțiva metri distanță de malul apei, fix în locul unde urma să pescu-iesc şi să-mi lansez lansetele cu momeli , care mai de care mai spectaculoase, începând de la boiles, pops-upuri, migdale, nuci, etc, până la viermuşi de carne şi boabe de porumb înmuiate în lapte cu bere săptămâni întregi şi care put insuportabil, dar, care s-au adeverit a fi, de această dată, cele mai eficiente.

     După ce mi-am instalat tabāra unde urma să pescuiesc, am lansat două bețe la montură fixă, una dintre ele cu montură simplă (coşuleț cu nadă şi cârlig umplut cu boabe de porumb), iar pe al doilea boiles plutitor cu aromă de cireşe şi arahide. Ambele bețe erau montate pe senzori cu telecomandă, astfel încât puteam să-mi văd liniștit de grija taberei, pregătirea prânzului, dar şi, de ce nu, de o duşcă zdravănă de țuică din Caraşova. Între timp, la prima lansetă am avut parte de primele atacuri care s-au soldat cu primele capturi ale zilei. Capturi frumoase, cu doi crapi frumoşi şi trei plătici de dimensiuni considerabile, pe care i-am eliberat numaidecât. Deşi aveam voie să retin peştii prinşi, am simțit că nu sunt peştii mei, după care am străbătut atâția kilometri cu maşina, chiar dacă unii treceau pragul de 3 kg. Pe la orele prânzului s-a întețit vântul şi a început ploaia de primăvară, iar peştii au încetat să mai fie activi, fapt care m-a determinat să-mi scot bețele din apă, să mănânc ceva şi să-mi pregătesc locul cu nadă pentru pescuitul de seară. Am mâncat și am și reuşit să adorm aproximativ o oră, două. Iar după orele 17,00 mi-am reluat activitatea de pescar şi la propriu şi la figurat, cu forțe noi. Am lansat ambele lansete în locul unde urma să pescuiesc, şi mi-am deschis numaidecât o bere, proaspăt scoasă din malul lacului, unde a stat la răcoare încă de la orele dimineții.

     După numai câteva minute bune am avut parte de atacuri năpraznice din partea peştilor la ambele bețe. Cu greu am făcut față asalturilor furibunde şi spontane, la care nu mă aşteptăm, pentru a le putea răspunde cu contre. Am prins doi crapi foarte frumoşi, de aproximativ 4,5 kg şi 6,5 kg, pe care i-am reținut, ambii prinşi la bobiță de porumb. Am mai prins 6-7 plătici printre care şi doi caraşi. Iar după acest recital, cu o activitate hotărâtă din partea peştilor, care nu a durat mai mult de două, trei ore, am decis să-mi scot bețele din apă şi să mă liniştesc puțin. Am aprins focul, lămpile cu gaz şi toate necesare pentru o iluminare decentă a taberei unde urma să-mi petrec noaptea.

     Imediat după lăsarea întunericului, am trecut la pregătirea cinei, aveam ceva frigărui din carne de miel, mujdej de usturoi şi pâine prăjită pe grătar. Lângă lumina focului m-am delectat cu o cină copioasă şi bere rece, după care m-am dus la culcare, mulțumit în adâncul sufletului şi beat de fericire de această minunată zi cu rezultate foarte bune la pescuit, petrecută pe malul unui lac sălbatic şi necunoscut. Iar ca pescar hoinar ce sunt, nu-mi rămâne nimic altceva de făcut, decât sa visez în continuare la marea captură.

Petru Miloş