Home arrow Hrvatska grancica arrow Sport arrow PESCUITUL IN LUNA LUI CUPTOR! arrow Hrvatska grancica arrow Sport 
Arhiva articole Hrvatska grancica Sport

Search by tag : kup, grancica, finala, kup 2008 grancica


PESCUITUL IN LUNA LUI CUPTOR! PDF Imprimare E-mail
miercuri, 30 octombrie 2019

Iarna nu-i ca vara, dar nici vara nu-i ca iarna, o spune un vechi proverb românesc!

     Dacă în sezonul rece peştii se hrănesc mult mai intens în timpul zilei, vara, lucrurile stau cu totul altfel, aceştia preferând să se hrănească doar la primele şi ultimele ore ale zilei, dar şi noaptea, atunci când temperatura aerului scade.

 69081528_2353694828083330_2546933662570512384_n.jpg    Pescarii începători trebuie să ştie că pe malul bălții sau al râului nu trebuie să meargă nepregătți. Înainte de-a ajunge în locul unde urmează să pescuiască este necesară o vizită la un magazin de profil pescăresc pentru a achiziționa uneltele de pescuit, cum ar fi lanseta, mulineta, pluta, fir, plumb, cârlige. Cei care vor să pescuiască la răpitori ar fi indicat să aibă câteva rotative, voblere, oscilante s-au lingurițe. La peştii paşnici, cum ar fi scobarul, mreana, plătica, roşioara, crapul, carasul, obletele, văduvița, sunt şanse mari să aveți rezultate bune, chiar şi în timpul zilei, mai ales pe o vreme ploioasă. Nu se exclude această variantă nici la pescuitul răpitorului atâta timp cât apa râului sau a lacului unde pescuiți este limpede. Când apele râului devin tulburi şi mari din cauza ploilor torențiale din zonă s-au de la munte, cele mai bune metode de pescuit sunt cele cu montură fixă, pescuind pe fundul apei. Iar momeala optimă în asemenea situații nu este alta decât răma roşie de bălegar sau viermişorii de carne. Binențeles, nu trebuiesc neglijate nici fructele şi cereale de sezon în timpul verii, mai ales atunci când apa este limpede, iar cele mai eficiente sunt ciresele, dudele, vişinele, strugurii, grâul, ovâzul fiert în lapte și porumbul.

     Îmi aduc aminte cu o foarte mare plăcere de o aventură la pescuit din anii ce-au trecut, în luna lui Cuptor. Era o dimineață cu multe raze de soare şi multă ceață. O zi perfectă, după părerea mea, pentru un pescuit de nădejde pe malul celui mai frumos râu din țară, Caraşul. Am ajuns pe malul râului foarte devreme, plecasem cu noaptea în cap să pescuiesc la clean, cu lăcuste, cosaşi şi greieri. Nu aveam cine ştie ce ustensile la vremea aceea, aveam doar strictul necesar pentru un asemenea pescuit. Am început imediat partida cu câteva lanseuri în aval, unde apa avea o adâncime de aproximativ 2 m, lăsând momeala să plutească deasupra apei cu un fir foarte subțire, fără plută şi fară plumb. Iar ca momeală am folosit numai greieri.

     Am avut parte de 2 capturi foarte frumoase de clean, de aproximativ jumătate de kilogram, dar şi de câteva atacuri nefinalizate. Am hotărât să schimb locul de pesccuit și am urcat în amontele râului pe lângă malul acestuia. După câteva minute am constatat că apa râului îşi schimbă culoarea instantaneu, iar debitul a început să crească considerabil şi vizibil în acelaşi timp, cel mai probabil din cauza ploilor de la munte, iar viitura amenința revărsarea din matcă.

     Am plecat de îndată spre casă deoarece aveam de mers pe jos aproximativ 5-6 km, însă pe drum am trecut pe lângă câteva sălaşe, unde am găsit mai multe râme roşii în bălegarul de vaci şi cai. Am găsit un loc linistit, cu apă linā şi foarte tulbure, unde peştii s-au refugiat din cauza debitului prea mare, care aducea de la munte buşteni, mâl, pietre, foarte multă mizerie şi resturi lăsate de pantofarii oraşului, de cei care îşi petrec weekendul pe malul râului cu mici, bere şi manele, dar, din păcate, şi foarte multe resturi menajere. Am prins câțiva scobari, nu foarte mari, câteva beldițe (bârzaci) şi mai multe mrene brumării.

     Am plecat spre casă pe la orele prânzului cu gândul la o nouă ieşire la pescuit, dar şi necăjit din cauza gunoaielor pe care apa le-a înapoiat oamenilor. Trist, dar adevărat.

Petru Miloş

 
Urmator >