Home arrow Hrvatska grancica arrow PASTRAVI AUTUMNALI! arrow Hrvatska grancica arrow Aventuri la pescuit 
Arhiva articole Hrvatska grancica Aventuri la pescuit

PASTRAVI AUTUMNALI! PDF Imprimare E-mail
luni, 13 ianuarie 2020

Pentru că sezonul la păstrăvul indigen (salmo trutta fario) s-a închis, am decis să-mi încerc norocul la păstrăvul curcubeu şi la regina apelor de munte, lostrița.

     Cum apa râului unde urma să pescuiesc avea debitul foarte scăzut în ultima vreme, datorită secetei din zona noastră, am hotărât să optez pentru pescuitul la păstrăv curcubeu. Peştii mari, precum lostrița şi păstrăvii capitali, nu se hrănesc în apă mică decât foarte rar, mai ales după lăsarea întunericului, atunci când pescuitul este interzis. Aşadar, am optat pentru o apă mai mică, dar cu mai mult peşte în ea, precum lipanul, curcubeul, fântănelul şi indigenul.

  70576467_551412895423996_3673700830684381184_n.jpg   Am ajuns la destinație în jurul orei 15:00 şi cum toamna ziua este scurtă am început numai-decât să şi lansez cu primele năluci care mi-au venit la mână. Am început cu rotative de culoare galbenă cu bulinuțe roşii pe ele, însă fără nici un rezultat, doar câteva atacuri nehotârate ale pistruiaților. Am schimbat rotativele cu oscilante de mici dimensiuni, 5, 6 cm şi maxim 7, 9 grame, de culori deschise. Am schimbat locul unde urma să pescuiesc şi am ales unul cu apă adâncă în speranța vreunei capturi mai frumoase. Am lansat de câteva ori cu aceste oscilante şi iarăşi fără nici un atac hotărât din partea peştilor. După ce am schimbat nălucile de metal cu cele din plastic şi silicon, am avut câteva capturi de păstrăv indigen, pe care le-am eliberat numaidecât, fiind sezonul inchis la această specie.

     Am ajuns la capătul răbdării, mai aveam cel mult o oră de pescuit până la lăsarea întunericului şi nu am pus nici un peşte în traistă, situație cu care nu m-am confruntat de foare mult timp. Pe deasupra, se apropia sfârşitul de săptămână şi pentru ziua de vi-neri aveam programată o cină pescărească copioasă, cu mămăliguță, peşte prăjit şi mujdei de usturoi, binențeles, stropite cu țuică din prune de la Caraşova. Nu știam ce se întâmplă, nu realizam de ce ezită acest pește nobil să-mi atace momelile. Păstrăvul e cu toane și foarte capricios, mi-am spus, și am ex-clus totuși posibilitatea ca și râurile din această zonă să fie bântuite noaptea de braconieri feroce, cum se întâmplă prin alte părți.

 75371746_428682484675107_9075635323764998144_n.jpg    Am insistat cu voblere scufundătoare de mici dimensiuni, 5, 6 cm şi după câteva lanseuri unde apa era mai adâncă am avut parte de câțiva păstrăvi curcubeu frumoşi, dintre care am oprit doi mai răsăriți pentru cină. Am schimbat apoi voblerele în detrimentul oscilantelor şi mi-a răspuns un păstrăv de lac de toată frumusețea, de aproximativ 60 cm. Nici nu ştiu ce căuta pe râu un păstrăv de lac, oricum, eram mulțumit de rezultat şi am plecat numaidecât spre casă, unde mă aştepta o soție furioasă şi o țuică dulce de la Caraşova. Ajuns în bucătărie, am curățat peştii, după care i-am prăjit în untdelemn şi am pregătit mujdejul de usturoi cu mămăliguță din făină de porumb din Caraşova.

     Am avut parte de o seară minunată alături de familie, o cină specifică unui pescar de nădejde. Binențeles, ca pescar hoinar ce sunt, nu-mi rămâne nimic mai bun de făcut decât să visez la marea captură!

Petru Miloş

 
< Precedent   Urmator >

FrontPage