Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Nu vreau să solicit nimănui să-și îndemne copiii să meargă la pescuit, dar doresc să transmit un mesaj părinților din ziua de azi și să-i invit să înțeleagă, până nu este prea târziu, pericolul care a pus stăpânire pe mințile copiilor noștri.

     Este vorba despre internet și tehnologia de ultima oră a generației noastre, respectiv tabletele, smartfonurile, etc.

     Părerea mea este că nu contează dacă ai băiat sau fată, ideea este să-l scoți în natură, cât mai departe de accesul la tehnologie, pentru ca acest copil să vadă, printre altele, ce înseamnă să faci un foc în aer liber, bineînțeles, acolo unde este permis acest lucru. Mai ales pe malul unui râu sau al unui lac, să-l trezești pe copil cu noaptea în cap, dimineața devreme, înainte de mijitul zorilor, și să plecați cu raniţa pe spinare, plinã cu cele necesare unei aventuri pe malul unui râu sau al unui lac de munte.

     Am ieșit cu fetița mea de nenumărate ori la o plimbare în mijlocul naturii, nu neapărat pe malul unui râu sau al unui lac, nu neapărat la pescuit, slăbiciunea mea de acum și din totdeauna, dar departe de tehnologia care ne înconjoară și de zgomotul mijloacelor de transport în comun, departe de betoanele și asfalturile urbane. Am petrecut în mijlocul naturii clipe și momente magice împreună, pe care nu le voi uita o viață întreagă.

     Desigur, ca vânător și pescar hoinar ce sunt, posed suficiente cunoștințe în privința locurilor și zonelor pe care urma să le perindăm, fie că este vorba despre Austria, fie că vorbim despre România. În orice caz, în zilele noastre totul este la îndemâna oricui, cu ajutorul internetului și al centrelor de informare turistică oricine poate să găsească un loc prielnic în mijlocul naturii, unde să petreacă câteva zile minunate cu copiii.

     Așadar, sfatul meu pentru părinții din zilele noastre este cât se poate de clar: de câte ori aveți ocazia, duceți copiii în mijlocul naturii, nu contează dacă mergeți la vânătoare, pescuit, picnic sau grătar. Important este să-i scoateți afară din casă și să-i împrieteniți cu natura, să fie cât mai departe de lumina televizorului, smartfonului, tabletei, playstation-ului,

     Și, de ce nu, să le insuflați dragostea pentru pescuit? Marele prozator Alexandru Brătescu-Voinești, director al Teatrului Național și membru al Academiei Române, a fost un pescar împătimit. Și, împreună cu el, mulți alții. Scriitorul considera pescuitul cu undița drept un sport extrem de binefăcător, un izvor de mare mulţumire sufletească. ”Cu undiţa în mână şi pe marginea păraelor, amărăciuni cari în oraş vi se păreau catastrofale, se reduc singure la proporţii neînsemnate; credinţe ce vi se păreau nestrămutate, se destramă şi se spulberă; ambiţii, răzbunări, ori dorinţe — ce vă păreau grozav de legitime, vi se vădesc desluşit şi vane”, a mărturisit cu cuvinte clare și cristaline, aidoma apei cristaline a pâraielor de munte pe care pescuia, ilustrul pescar academician.

     Vin destul de rar în țară, la Caraşova, destinul m-a dus departe de cei dragi și de satul meu natal, dar atunci când sunt acasă, de câte ori am ocazia, hoinăresc pe lângă malul mărețului râu Caraș. Și, cu părere de râu vă destăinui, rar mi-a fost dat să întâlnesc pe malul apei copii cu undiţa în mână, fie ea și de alun sau comercială. În rarele cazuri când i-am întâlnit, am plecat numaidecât acasă pentru a le face ziua mai frumoasă. Mă întorceam întotdeauna cu câteva dintre ustensilele mele și cu câte o înghețată de la magazin. Pentru fiecare.

      Imi amintesc cu nostalgie de anii copilăriei mele, când plecam la pescuit, iar pe drum mă rugam neîncetat să nu fie ocupat locul pe care-l consideram cel mai propice pentru pescuit. Pe cât de greu era pe acea vreme să găsesc în preajma satului un loc liber de pescuit, la fel de greu este să văd în zilele noastre un copil cu undiţa în mână, pescuind în apele cristaline ale Carașului. Și asta nu e bine. Pentru copii, nu pentru mine.

Petru Miloş