Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

După un concediu de vis petrecut la mine în țară unde nu am prea avut timp de stat după pește, am așteptat cu nerăbdare reîntoarcerea în Austria și prima incursiune la pescuit de după perioada de odihnă.

     Primul weekend după concediul de vară m-a găsit la o baltă necunoscută și cu mult pește, însă existența crapilor în această baltă a lăsat de dorit. Predomină peștii mărunți, precum plătica, carasul, roșioara si foarte puține e-xemplare de crap sălbatic, oglindă sau cteno.

     Am ajuns printre primii la locul ales, majoritatea pescarilor ajungând mai târziu, o baltă micuță, dar foarte bine gestionată din punctul meu de vedere. Cu maluri curate, pontoane bine îngrijite și locuri de pescuit la nivelul așteptărilor.

     Am instalat imediat tabăra lângă locul unde urma să pescuiesc, am nădit cu mămăligă și boabe de porumb în ea, după care am montat două bețe și m-am pus pe așteptat. Așteptarea mi-a fost în zadar la primele ore ale dimineții, după care au început și peștii să fie mai activi.

     Primele plătici și primii carășei au mușcat la boabe de porumb din conservă, toți eliberați din cauza dimensiunilor prea mici. Am parte și de câțiva ciortani, iarăși sub dimensiunile legal admise, după care am adus la mal și doi amuri micuți. Activitate am avut, însă, nu pe măsură așteptărilor. Timpul a fost unul foarte prețios pentru mine deoarece am fost nevoit să plec pe la orele amiezii la o zi onomastică. Și cum nu aveam nici o captură pe cinste, am decis să montez ultimele două monturi la biluță făcută de mine cu o zi înainte, mămăligă cu usturoi și miere de albine amestecată cu făina albă din grâu.

     Am așteptat aproximativ o jumătate de oră, după care am început să-mi adun ustensilele de pescuit. Iar înainte de plecare am avut marea plăcere să aduc la mal un crap frumușel, numai bun pentru o saramură sau o plachie cu sos de roșii. Un crap frumos, pe care l-am și reținut pentru o cină pe cinste, cum se cuvine într-o familie de pescari. Am curățat peștele pe malul bălții și am plecat numai-decât acasă să mă pregătesc pentru petrecere.

     Balta din mijlocul naturii era gestionată de persoane foarte cumsecade care obligau pescarii să recurgă la un stil de pescuit diferit de cel tradițional, un stil nou pentru mine, fără momeli naturale, fără cârlige cu barbetă, toate trebuiau debarbetate. Pe deasupra, nu aveai voie cu două bețe pescuind cu același stil dar, într-un final, am plecat fericit acasă cu un pește frumos și cu o amintire pe care nu o voi uita prea curând.

     Am fost la pescuit în multe locuri frumoase și necunoscute, dar această baltă din mijlocul naturii mi-a lăsat o amintire pe care nu am să o uit prea repede. Oameni de nota zece, de la persoanele care gestionau balta și până la confrații mei de suferință, toți au venit la mine să mă întrebe dacă îmi lipsește ceva, dacă nu cumva am uitat ceva acasă, dacă am nevoie de momeli, sfaturi sau îndrumări. Am fost foarte plăcut surprins de politețea emanată de acești oameni, oameni cum rar găsești într-o țară străină.

     Am decis de comun acord cu familia că în primul weekend liber o să mergem împreună pe malul bălții, mai ales având în vedere faptul că avem voie să campăm și cu cortul.

Petru Miloş