Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

La finele lunii octombrie am decis să mai forțez o ieșire la pescuitul păstrăvului curcubeu, dar și a păstrăvului fântânel, prezent și el în zona din Austria unde pescuiesc și sunt afiliat de câțiva ani buni.

     Fântânelul fiind un pește foarte minuțios și precaut în alegerea momelii, a trebuit să abordez un stil de pescuit foarte discret, cu momeli și năluci de dimensiuni foarte mici. Am plecat da acasă într-o după amiază foarte târziu, după ce am venit de la lucru și, imediat ce am ajuns în zona unde urma să pescuiesc, am căutat cât se poate de repede un loc promițător și cu speranțe pe măsură.

     Am ales un loc cu apă lină și adâncimi de aproximativ doi metri, fără maluri abrubte, deoarece am plecat de acasă fără cizme, doar în adidași. Am început primele lanseuri cu momeli de dimensiuni foarte mici și de culori închise, deoarece apa râului era aproape cristalină. Iar primii pești capturați erau câțiva păstrăvi indigeni pe care i-am eliberat numaidecât deoarece erau limitele legal admise de lege.

     După un timp, am schimbat și locul de pescuit, dar și nălucile cu care am pescuit în faza inițială, trecând la un arsenal mai greu în speranța unei capturi memorabile. Mi-am încercat norocul cu năluci de 8 cm și de 10 cm, bineînțeles, toate de culori închise și buline negre. Am avut parte de câțiva pești notabili, cinci la număr, din care am oprit doi, toți prinși la oscilante mari de 8 cm. Doi indigeni și trei păstrăvi cucubeu, nu foarte mari, până la un kilogram.

     Iar cum legea îmi permite să opresc patru pești răpitori pe ziua de pescuit, am mai urcat un pic în amontele râului în speranța vreunei capturi mai frumoase, de ce nu? Mai aveam la dispoziție cam o oră de pescuit, nu numai din cauza întunericului dar și din cauza restricțiilor impuse de legea pescuitului în acea zonă.

    Am schimbat oscilanta cu un vobler de dimensiuni mari, 8cm, cu buline negre, în speranța vreunei capturi de lostriță care, la rândul ei, este și ea prezentă în această zonă. Am pescuit în zadar la voblere de dimensiuni mari, așa că am schimbat stilul de pescuit și am trecut la năluci de mici dimensiuni. Iar ele mi-au adus spre finalul partidei de pescuit încă două exemplare de păstrăvi de o frumusețe rar întâlnită. În schimb, cel mai nobil dar și cel mai majestuos pește din lume, lostrița, nu a vrut să facă parte din aventura mea din acea după amiază memorabilă de octombrie. Dar am avut norocul de a prinde câțiva păstrăvi de o frumusețe rar întâlnită, dintre care am oprit patru, pentru tigaie. Iar pentru viitor, sper să mă întorc cât de curând cu putință la locul faptei, până nu îngheață apa râului. Și, de ce nu, un pescuit cu zăpadă pe malul râului, mai ales că în anii trecuți am avut parte de capturi frumoase în lunile noiembrie și decembrie, la lostriță, păstrăv curcubeu și clean. Singurul pește care nu agrează nălucile mele este știuca, și ea fiind o prezență constantă la noi în zonă. Diferența o face, doar, debitul râului care este într-o continuă creștere în această perioadă a anului. Mulțumit în adâncul sufletului de peștii prinși, am plecat numaidecât acasă, deoarece mă aștepta o seară de neuitat, cu pește proaspăt prăjit în untdelemn, cu mămăligă și mujdeiuț de usturoi și, bineînțeles, cu o țuică din prune de vară de la Carașova.

Petru Miloş