Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Toamna este unul dintre cele patru anotimpuri ale anului, anotimp care face legătura dintre vară și iarnă, iar ca pescar hoinar şi împătimit ce sunt, anotimpul recoltelor este preferatul meu pentru pescuitul cleanului pe apele din râuri.

     De cele mai multe ori aveam obiceiul să pescuiesc în preajma comunei (satului), deoarece, în anii copilăriei mele, de altminteri ca și astăzi, funcționau destule cazane unde se făcea țuică de prune, pere, mere, sau cireș, iar peștii obișnuiau să se adune în proximitatea acestor fabrici de țuică, unde aveau hrană din belșug. Borhotul rămas se scurgea, din păcate, în apa râului, iar acolo se adunau peștii din cauza miilor de gâze și musculițe de toate felurile, servind drept hrană de bază a cleanului și a beldiței în această perioadă a anului. Acele zone erau preferatele mele pentru pescuitul cleanului și foloseam voblere de dimensiuni foarte mici și de culori închise, asemenea boișteanului, dar și muște artificiale, momeli care mi-au adus în nenumărate rânduri capturi memorabile.

     Însă, să nu uităm că toamna este și ano-timpul braconierilor, mai ales al braconierilor din zonele de munte, unde începe epoca de reproducere a păstrăvului, care durează de la începutul lunii octombrie până la sfârșitul lunii decembrie, atunci când temperatura apei din râu este foarte scăzută, uneori ajungând și la 3,4 grade celsius. În această situație păstrăvii sunt foarte slăbiți și foarte lenți, veritabile momeli pentru braconierii de rând, care dau năvală în apele scăzute ale râurilor de munte, unde ucid la lumina reflectoarelor, cu furculița sau cu substanțe otrăvitoare, ori aruncând prin apă sticle cu var sau carbid, care prin explozie distrug atât puietul, cât și reproducătorii. Acești pești, în această perioadă a anului, sunt victime sigure ale acestori prăduitori, care terorizează apele mici ale râurilor ziua și noaptea, dar mai ales noaptea, cu scopul de a prinde cât mai mult cu putință și fără alegere, fără să țină cont de dimensiunea legal admisă de lege, doară, sunt braconieri.

     Cleanul, un pește care sălășluiește în mare parte în zonele de șes, nu prea este o specie vulnerabilă pentru pretențioșii braconieri. Apa este mai tulbure în zonele râului unde sălășluiește cleanul, iar carnea acestui pește este plină cu oase, el nefiind unul dintre favoriții braconierilor. Păstrăvul rămâne în continuare cel mai vulnerabil.

     Pentru mine a contat dintotdeauna plăcerea pescuitului în sine, a drilului, aducerea peștelui la mal, bineînțeles, și în tigaie. Cei drept, în copilărie am fost și eu braconier și mă mândream pe atunci că fac parte din tagma acestor nenorociți, însă, odată cu înaintarea în vârstă, am devenit mult mai conștient și am realizat răul pe care l-am făcut. M-am dezis atunci de tovarășii mei și am devenit fanul pescuitul sportiv. Pentru că, să nu uităm, pescuitul este o pasiune cu care te naști, iar ca pescar hoinar ce sunt, voi visa mereu la marea captură.

Petru Miloş