Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

     Hoinărind prin amintiri în contextul pandemiei, o pandemie care a afectat întreaga economie pe plan mondial, am hotărât să vă împărtășesc una dintre multele amintiri plăcute pe malul apei, o amintire petrecută cu mulți ani în urmă pe unul dintre cele mai frumoase râuri din țara noastră, Caraşul. Un râu cu multe amintiri de neuitat care, cu cât le povestești mai des, devin mult mai vii și mai palpitante, dar și mai frumoase.

     Aventura a avut loc într-o zi cu mult soare, în luna lui cuptor, imediat după deschiderea sezonului la pescuitul pe apele de șes. M-am gândit să aleg un loc cu multă vegetație și foarte retras, o zonă în care nu prea au acces braconierii de rând, unde, speram eu, aveam să găsesc ceva pești activi care să-mi facă ziua mai frumoasă. Am sperat să dau de locul cu pricina coborând în aval de comuna Carașova, înspre Gârliste și Goruia, în zona “vigaina “. Știam că apa râului era puțin crescută din cauza ploilor de la munte, dar nu foarte tulbure și presimțeam că voi avea succes la peștii pașnici precum beldița, scobarul, cleanul și mreana brumărie. Și, cu puțin noroc, speram eu, poate o mreană de Dunăre!

     M-am suit pe motocicletă și am plecat dimineața foarte devreme în speranța găsirii unui spațiu acceptabil de campare, dar și a unui loc bun de pescuit. Am trecut de comuna Goruia, înspre Ciudanovița, unde am găsit o întindere cu apă lină și locuri propice pescuitului de pe mal, un loc perfect pentru stilul de pescuit pe care urma să-l abordez în acea zi de vară.

     Am momit perimetrul unde urma să pescuiesc cu cereale diferite: paste, grâu fiert în lapte, porumb din conservă și ceva viermuși de carne. Mi-am instalat tabăra, am pregătit lansetele și m-am apucat să adun ceva lemne de foc pentru pregătirea prânzului. Am mai așteptat să-și facă momeala efectul, după care am lansat bețele, unul la montură fixă și unul la plută, cu linie fină, nailon subțire de 0,18 și forfac de 0,12 pentru pescuitul scobarului, acesta fiind un pește foarte minuțios în alegerea momelii. Mi-am pregătit tabăra până la cel mai mic detaliu și am început pescuitul, unul care se anunța destul de modest din cauza apei râului, foarte tulbure, însă, cum speranța moare ultima, am insistat cât a fost ziua de lungă.

     Am prins câteva beldițe pe care le-am oprit pentru saramură, le-am capturat la plută cu momeală de viermuși de carne, dar la montură fixă peștii au fost mai leneși, de-abia după 2-3 ore de pescuit a venit primul scobar, unul frumos de apro-ximativ 700/800gr. Am schimbat stilul de pescuit la ambele bețe și am pescuit la montură fixă cu plumb de 15 grame și forfac de 20 cm cu cârlige de 16, o tehnică numai bună pentru o astfel de apă tulbure. Am avut parte de trăsături la fiecare 10/15 minute, după care m-am ales cu câțiva scobari de toată frumusețea și câteva mrene de Dunăre, mreană albă.

     Am plecat prematur dintr-un loc de vis din cauza vremii nefavorabile, deoarece a început o ploaie torențială instantanee, nici nu-mi mai aduc bine aminte cum mi-am adunat arsenalul de pescuit. Însă, un lucru știu sigur, a fost o zi memorabilă pe care nu am să o uit atât de ușor.

     Oricum, am ajuns acasă cu bine și cu destul pește în traistă, mai mult decât suficient pentru a-mi invita câțiva prieteni la o masă copioasă și o seară de vis. Am uitat efectiv și de oboseală, mulțumit de încă o zi memorabilă, cu multe capturi frumoase pe minunatul nostru râu Caraș.

Petru Miloş