Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Sezonul rece al iernii ne aduce tuturora mari satisfacții și multe bucurii, copiilor jucării, iar pescarilor capturi frumoase și memorabile, cum a fost și în cazul meu.

     Era o zi însorită dar friguroasă la începutul lunii decembrie, cu câteva grade sub zero, o zi perfectă pentru pescuitul lostriței. Am plecat la pescuit destul de târziu după masa prânzului, în jurul orei două după amiază și am decis să pescuiesc într-o zonă cu apă adâncă în speranța unei capturi capitale. Mă gândeam la lostriță și la pâstrăvul curcubeu de talie mare, aceștia fiind singurii pești pe care ai voie să-i pescuieşti în această perioadă a anului.

     Cunoscând bine zona unde urma să pescu-iesc, cu apa râului foarte scăzută și limpede, am decis să-mi încerc norocul la năluci de dimensiuni mari și culori închise, singura opțiune plauzibilă pentru pescuitul lostriței în această perioadă.

     Odată ajuns la locul unde urma să pescuiesc, bineînțeles, plin de optimism, am început numaidecât primele lanseuri, iar după aproximativ o oră de pescuit am rămas mai sărac cu câteva năluci foarte scumpe. Zona unde am pescuit avea albia râului foarte pietroasă unde agățăturile sunt la ordinea zilei, dar era și o zonă unde peștii capitali sălășluiesc cu mare drag. Am mai insistat preț de câteva minute, însă, fără nici un atac din partea peștilor.

     Am schimbat nălucile de dimensiuni mari în pofida celor mici, sperând să prind măcar vreo doi, trei păstrăvi mai mici pentru o prăjeală. Am început să pescuiesc cu năluci specifice pescuitului la păstrăv, năluci de aproximativ 8-10 și culori foarte închise de această dată, unele pictate și de mine la locul faptei, cu eding de culoare neagră. Am prins destul de repede, după doar câteva lanseuri, un pâstrăv indigen pe care am fost nevoit să-l eliberez imediat din cauza restricțiilor impuse de legea pescuitului, acesta fiind în prohibitie în această perioadă a anului. Mi-a părut rău, peștele era unul pe măsură, aproximativ 50 cm și 2kg.

     Am schimbat oscilantele mai ușoare cu une-le mai grele, de aceeași culoare, am schimbat locul cu câteva sute de metri în avalul râului, unde am găsit o porțiune cu apă învolburată și mai adâncă. Am lansat de câteva ori în amontele râului, aproape de malul opus, lăsând năluca să atingă albia râului, după care am început recuperarea cu opriri sacadate ale nălucii de câteva secunde. La un un moment dat năluca s-a oprit, iar eu am contrat mai mult din instinct și am crezut că am mai pierdut o oscilantă. Însă, cum suntem în luna cadourilor, am fost binecuvântat cu un atac din partea unui pește pe măsură, după care a început lupta dintre prădător și pradă. Peștele a luat mult, mult fir de pe tamburul mulinetei după care s-a oprit, nedumerit, câteva secunde bune. Am fost sigur cu ce fel de pește duc această luptă, eram mai mult decât convins că este vorba de o lostriță pe măsură, ajutat și de experiența acumulată din anii ce au trecut. Lupta s-a dovedit a fi una foarte grea, crâncenă, dar de scurtă durată pentru un asemenea exemplar. O lostriță, zic eu, de toată frumusețea. Am făcut măsurătorile legal admise de lege, după care am introdus peștele în raniță și am plecat, bucuros, spre casă. Era prima lostriță din acest an cu asemenea dimensiuni, 93 cm și 6,7 kg.

     Am mai prins câteva lostrițe în decursul acestui an, dar toate sub limitele legale admise de lege. Trebuie să mai menționez și faptul că asociația pescarilor din care fac eu parte ne permite să oprim doar un exemplar pe an din această specie de pești.

     Am ajuns acasă cu bine și fericit în adâncul inimii, euforic chiar. Mi-am turnat un pahar de țuică din prune de vară de la Carasova și am gustat din el în timp ce rememoram aventura la pascuit, după care mi-am invitat familia să vadă minunea, un pește nobil și frumos, binevenit la noi în familie pentru masa de Crăciun.

Petru Miloş