Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

      Odată cu sfârșitul lunii februarie vremea de afară se încălzește încetișor, iar gheața din râuri și de pe malurile acestora începe și ea să se topească, prilej pentru viețuitoarele subacvatice să prindă din nou viața. Peștii răpitori precum șalăul, păstrăvul, știuca, bibanul, cleanul, somnul ori avatul, după o lungă perioadă de timp în care termometrele arătau chiar și -10º C, încep să se hrănească cu peștișorii pradă din arealul subacvatic unde sălășluiesc de atâtea generații. Toate acestea pentru a prinde din nou putere ca să supraviețuiască unui nou an ce le va aduce multe surprize și îi va supune la multe încercări atât din partea pescarilor și braconierilor, cât și din partea naturii. Iar cum peștișorii mici sau peștișorii momeală, cum îi mai numesc eu, sunt foarte sleiți și slăbiți din cauza frigului din iarna care tocmai a trecut, ei devin o pradă relativ ușoară pentru răpitorii feroce, mai ales în această perioadă a anului. Totuși, păstrăvul indigen, datorită perioadei de reproducere târzie (octombrie și noiembrie), este un răpitor foarte slăbit în această perioadă a anului și nu se poate compara cu celelalte specii de salmonide sau răpitori de dimensiuni mult mai mari precum șalăul, somnul, știuca sau lostrita.

     Cel mai activ răpitor la începutul primăverii este știuca, Esox Lucius, urmată îndeaproape de lostriță și șalău. În cazul în care apele râurilor sau ale lacurilor sunt foarte reci, știuca atacă peștișorii mici și se hrănește numai la fundul apei, acolo simţindu-se în siguranță, mai ales dacă apa este foarte limpede și rece. În schimb, salmonidele se hrănesc între ape, la aproximativ un metru deasupra albiei râului unde urmează să pescuiți, preferând, de regulă, năluci de culori închise și de mici dimensiuni, res-pectiv voblere scufundătoare de aproximativ 5/8 cm, jiguri din silicon de 8/10 cm și oscilante de 6/10 cm cu un maxim de 8/10 grame. Bineînțeles, am lăsat mai la urmă arma mea secretă, respectiv rotativa, o unealtă și o nălucă care mi-a adus cele mai frumoase capturi de până acum. Râul, în tot cursul lui, îndeosebi primăvara la topirea zăpezilor, are debite foarte mari, iese din albie și are tendința de a inunda lunca în sine, iar la scăderea apei efectivul de pește nu mai reușește să se întoarcă în albia lui în totalitate. Acolo unde apele râurilor au debit mare sau crescut din cauza topirii zăpezii de la munte este de preferat să pescuiți cu năluci mai grele pentru a nu putea fi scufundate de debitul foarte mare și pu-ternic al apelor, deoarece există riscul unei agățături și, chiar, pierderea nălucii.

     Am lăsat mai la urmă cleanul, un răpitor mult mai slăbuț în comparație cu celelalte specii de salmonide, dar, totuși, un căpcăun feroce după primii 3, 4 ani de viață. Cele mai bune momeli în această perioadă a anului pentru această specie de răpitor întârziat sunt ficațeii de pui, viermușii de carne, râmele roșii de bălegar și porumbul din conservă, iar cele mai bune locuri de capturare a cleanului sunt vadurile adânci de aproximativ 2 m. În cazul puțin probabil în care dumnealui, cleanul, nu vrea să se hrănească cu cele oferite de dumneavoastră, aveți toate șansele să prindeți câteva beldițe, mrene sau chiar scobari. Totuși, sfatul meu este să insistați de fiecare dată cu pescuitul în vadurile adânci ale râurilor pentru că există întotdeauna probabilitatea să vă răspundă din adâncuri un clean de proporții uriașe. Cu atât mai mult cu cât, să nu uităm, ca pescar hoinar ce sunt, voi visa mereu la marea captură!

Petru Miloş