Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

În Austria, sezonul de pescuit la păstrăvul indigen și curcubeu se deschide după 16 martie, iar pentru prima partidă de pescuit din acest an am ales o zonă cu apă adâncă și mai puțin tulbure.

     Păstrăvul indigen este una dintre speciile în care am cea mai mare încredere că va fi foarte activă în această perioadă a anului, astfel că am decis să pescuiesc în zonele cu apă adâncă și lină, unde peștii au o posibilitate mai ușoară de-a ataca nălucile prezentate de mine sub luciul apei. O altă opțiune la care am recurs a fost pescuitul pe fundul apei, acolo unde albia râului era limpede și nu foarte pietroasă. Vremea a fost deosebit de frumoasă în această zi a lunii lui Mărțișor, o zi perfectă pentru pescuit.

     Mi-am pregătit ustensilele pescărești cu câteva zile dinainte de prima escapadă, de la serviciu mi-am luat concediu pentru această zi specială, după care am plecat foarte hotărât, într-o dimineață destul de friguroasă, spre lumea cunoscută numai de noi, pescarii adevărați, cei dedicați cu trup și suflet pescuitului la răpitori.

     Am pescuit la primele ore ale dimineții cu năluci de dimensiuni foarte mici, de culori închise, care mi-au adus la mal trei păstrăvi de aproximativ 25 cm, toți trei eliberați numaidecât în pofida faptului ca depășeau dimensiunile legale pentru a fi reținuți. Însă, ce era de apreciat la peștii cu care am făcut cunoștință era coloritul diferit, cu toate că aparțineau aceleiași specii. Unul era mai deschis la culoare, al doilea a fost cafeniu pe spinare, iar cel de-al treilea a avut burta albă sau ușor gălbuie. O vorbă mai veche printre pescari ne spune că: “odată ce păstrăvul își schimbă sălașul, culoarea i se poate schimba chiar într-o singură zi”, totul depinde de mediul înconjurător unde sălășluiesc acești pești minunați, aș adăuga eu.

     Am pescuit în același loc și cu aceleiași năluci preț de câteva minute bune dar fără nici un rezultat remarcabil, după care am plecat la un magazin cu terasă din apropierea locului unde am pescuit toată dimineața. Cu toate că vremea era frumoasă pentru această perioadă a anului, doar câteva grade peste 0 și mult soare la primele ore ale dimineții, nici nu am apucat bine să-mi servesc micul dejun și norii au început să se adune, iar vântul să se întețească. Am servit în grabă micul dejun și sucul de portocale, ce mi-a mai rămas din omletă am luat la pachet și am plecat grăbit să mai lansez de câteva ori ca să aduc acasă un păstrăv pentru tigaie.

     Până la locul unde intenționam să pescuiesc am avut câțiva km de parcurs cu mașina, aproximativ 15 minute, timp în care ploaia s-a dezlănțuit, iar apa râului a devenit instantaneu foarte tulbure și foarte mare. Era practic imposibil să mai pescu-iesc în aceea zonă cu șanse reale de a captura un exemplar după gustul meu. Dezamăgit și cu ranița goală, am dat iama la un magazin mare din zonă unde am cumpărat 2 kg de macrou și o sticlă de Rom din Jamajca, ce-i drept, cam scumpă pentru ditamai pescarul care se întoarce de la pescuit cu pești cumpărați.

     Odată ajuns acasă, la doar 30 de km de locul unde am pescuit, cerul era albastru cu câțiva nori izolați, dar fără ploaie și fără vânt. Am deschis numaidecât sticla de Rom și am aprins grătarul, după care am început să pregătesc peștele oceanic prins la magazin. Bineînțeles, din meniu nu a lipsit mujdeiul de usturoi și mămăliga din făină de mălai.

Petru Miloş