Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

În anul şcolar 2020-2021, la Şcoala Gimnazială Lupac s-au înscris 105 elevi şi preşcolari.

     În cadrul acestei şcoli funcţionează trei grupe combinate de învăţământ preşcolar, două dintre acestea fiind cu predare în limba maternă croată (Clocotici şi Rafnic) şi una cu predare în limba română (Lupac). În limba română se desfăşoară şi predarea la clasele combinate din învăţământul primar la Şcoala Gimnazială Clocotici (cu clasa pregătitoare, clasa a I-a şi a II-a) şi Şcoala Gimnazială Lupac (cu clasa pregătitoare şi clasa a III-a). La învăţământul gimnazial predarea se face în limba maternă croată la şcoala din Clocotici, unde funcţionează o clasă combinată (V+VI), iar la Lupac, unde, de asemenea, funcţionează o singură clasă combinată (V+VII) predarea se face în limba română.

     Din toamna anului trecut, de când a început şcoala, există o realitate nouă pentru copii, cu reguli noi şi scenarii de funcţionare în pandemia de coronavirus colorate în roșu, galben și verde. Despre cum s-a adaptat Şcoala Gimnazială Lupac la noile condiţii ne va spune prof. Maria-Marina Spătaru, directorul acestei unităţi şcolare.

    „Semestrul II a început sub aceleaşi auspicii: scenarii comunicate de către Inspectorat, de către Comitetul de Urgenţă, Consiliul Local. Fiind o comunitate mică nu au fost nici foarte multe cazuri de îmbolnăviri. Printre elevi a fost un singur caz de îmbolnăvire cu virusul Covid-19, la începutul semestrului al II-lea. Este vorba despre o fată din Clocotici, din ciclul gimnazial, care a contactat virusul pe perioada vacanţei într-o altă localitate. Nu a venit la şcoală în primele două săptămâni, deci nu a fost vorba despre un contact direct cu noi. Eleva s-a refăcut repede după această perioadă.

     Am trecut de necazul de anul trecut cu părinţii parohi Marian Tincul şi Petru Dobra. Acesta ne-a zdruncinat clar în plan personal, dar şi în plan şcolar, pentru că dumnealor au fost şi profesori ai Şcolii. A fost un colaps destul de prelungit până când au venit noii preoţi, până când s-a restabilit acea legătură de încredere.

     Am fost un pic îngrijoraţi şi în legătură cu Evaluarea Naţională, fiindcă s-a pierdut un pic din timp până când am reuşit să ne conectăm online. A fost un efort destul de susţinut şi o bătălie de dus să obţinem tablete pentru elevi. Am obţinut, în final, 70 de tablete şi a fost posibil să dotăm chiar şi grădiniţele. Vorbim de preşcolarii de grupă mare, pentru că ei sunt cei care vor veni în clasa pregătitoare. Am reuşit acest lucru printr-un parteneriat cu Inspectoratul Şcolar, bineînţeles din fonduri europene, pe un proiect de dotare a şcolilor din mediul rural. Iniţial a fost mai greu, am apelat chiar şi la ONG-uri. Organizaţia Salvaţi Copiii ne-a oferit la început o tabletă. După aceea Şcoala Dognecea, care dintr-o altă categorie de proiecte a avut un surplus de tablete, ne-a împrumutat 5 dintre ele pe o perioadă determinată, până când am reuşit noi să primim tabletele. Acest lucru s-a întâmplat în luna decembrie 2020. Odată cu tabletele am primit şi 20 de camere ca să putem conecta profesorii. Nu am avut prea multe situaţii de predat, fiindcă acel scenariu galben hibrid de dinainte, în care un elev lipseşte, ceilalţi sunt prezenţi, profesorul predă şi se conectează şi cei de acasă, nu a funcţionat. Era nevoie de un internet de viteză ca să poţi lucra în timp real. În semestrul II nu ne-am mai ciocnit cu o asemenea problemă, fiindcă s-au mai modificat şi încadrările în tipuri de scenarii.

     Dar camerele sunt utile, fiindcă vor veni şi simulările, Evaluarea Naţională... Noi am luat decizia să atribuim aceste camere profesorilor care predau de acasă şi nu le aveau. Am avut patru colegi, cadre didactice, de-a lungul anului, bolnavi de Covid. Şi atunci, vrei nu vrei, profesorul predă online, de acasă. Cum noi lucram în simultan, eram nevoiţi ca elevii să fie în şcoală, să-şi aducă cu ei tabletele şi să intre în legătură cu profesorul. Eram condiţionaţi, astfel, de conexiunea de internet a şcolii. Aşa că am făcut o mică investiţie în această direcţie. La şcoala din Clocotici avem internet de viteză datorită unui proiect numit Campus wifi, un program al Ministerului Educaţiei. Am instalat internet de viteză şi la şcolile din Lupac şi Rafnic şi mă bucur din tot sufletul că s-a întâmplat acest lucru.

     Acuma suntem vaccinaţi în proporţie de peste 85%, sau ne-am imunizat. N-au mai fost cazuri de îmbolnăvire în semestrul II şi sper să nu mai fie probleme de genul cesta!

     Copiii s-au adaptat foarte iute la noile condiţii. Este debusolant, fiindcă până acum erau regulile acelea: nu folosi telefonul în timpul orei, sau n-ai voie să vii cu tableta la şcoală! Acum trebuie să gestionăm prezenţa elevilor cu tablete sau telefoane în şcoală şi excesul de zel în a le folosi în timpul orei. Sunt discipline în care trebuie să fii atent non stop şi atunci colectăm toate acele telefoane şi tablete în ora respectivă. Dar sunt alte discipline în care le putem solicita elevilor să caute pe internet anumite repere legate de subiectul de predare din ora respectivă. Dar asta este o altă formare şi ar fi minunat să se realizeze la nivel naţional, cum era înainte aplicaţia AEL (Advanced eLearning), lecţii utilizând tehnica modernă. Atunci copiii nu ar mai fi captivaţi de glumiţele lor de pe internet ci ar folosi telefoanele în scop util.

Despre proiectele Şcolii Gimnaziale Lupac

      Au fost proiecte cu Uniunea Croaţilor din România legate de prezenţa noastră cu poezii, materiale scrise de copii odată cu Ziua Minorităţilor Naţionale. Am avut trei participări, care au fost apreciate la nivel de Uniune. Acum este în derulare un proiect legat de desene, colaje, materiale care intră şi ele într-o competiţie jurizată.

     Avem şi un proiect interesant pe catedra de biologie cu Şcoala din Rešetari din Croaţia, dar cumva s-a blocat din cauza imposibilităţii deplasărilor în spaţiul fizic. Am reluat legătura cu ei. Proiectul era să identificăm plante medicinale, în română, croată şi engleză, poate chiar şi în latină (au fost propunerile venite dinspre şcoala noastră), să realizăm nişte ierbare, să prezentăm plantele respective de-a lungul vieţii lor. Ne străduim, aşadar, să fim activi şi să privim mai detaşat la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, fiindcă viaţa merge mai departe iar noi, prin tot ceea ce facem chiar încercăm să respectăm regu-lile. Trebuie să avem în vedere că până la tehnică mai sunt şi sentimente, mai este şi nevoia de a fi împreună şi cred că copiii o resimt, fiindcă şi noi ca adulţi am resimţit-o.

Şcoala Rafnic.

     Am avut nişte emoţii în legătură cu şcoala din Rafnic. Este o situaţie tristă legată de depopulare dar ne-am zbătut ca ceastă şcoală să funcţioneze în continuare. Am cerut şi suportul Uniunii Croaţilor, iar domnul deputat Ghera ne-a consiliat chiar foarte inteligent şi eficient. A fost şi o şansă deoarece s-au modificat nişte ordine legate de efectivele minime la clasă. Noi am valorificat aceste informaţii, care au venit în cascadă. Până la urmă a contat şi faptul că şcoala respectivă are o vechime acolo în comunitate, are nişte resurse umane valoroase, pentru că avem acolo o învăţătoare titulară de atâţia ani, şefa noastră de structură cu grade didactice, doamna Drăghia, care este din comunitate. Grădiniţa are opt copii, opt preşcolari, iar în ciclul primar sunt şapte copii. La anul vor fi opt şi cinci, nu o să avem şcoală pregătitoare, acesta a fost impasul, motivul pentru care s-a restructurat un post de învăţătoare. Aceasta a fost durerea noastră, însă faptul că a rezistat şcoala şi a fost acceptată ne dă speranţe că poate din urmă, dinspre grădiniţă, vor veni copii, vor veni elevi în clasa pregătioare. Chiar dacă avem microbus şi au fost nişte argumente pentru navetă, una este să faci navetă cu un copil de vârstă mică şi alta este să fii elev de liceu şi să faci naveta.

     Nevoia de funcţionare a şcolii s-a înţeles şi la nivelul Consiliului Local Lupac şi a Primăriei Lupac.

Daniel Lucacela