Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

     Cum în luna aprilie a anului peștii și viețuitoarele subacvatice din apele dulci ale râurilor de șes și de munte încep să prindă viață, am decis să întreprind neîntârziat o incursiune în lumea noastră, cea a pescarilor pătimași, cu scopul de a captura câteva frumoase exemplare de răpitori din familia salmonidelor, pentru că peștii din această specie, mai mult decât ceilalți, încep să se hrănească mai vertiginos după lunga pauză din timpul iernii. Aveam în vizor, mai ales, păstrăvul curcubeu sau fântânelul, iar pentru capturarea lor am apelat imediat la serviciile unui ajutor de nădejde, este vorba de fiica mea, Emma, cu care m-am deplasat plini de speranțe pe malul unui lac mai mic din apropierea localității noastre.

     Ultimele zile ale lunii aprilie, sau prier, cum îi mai spune în popor lunii a patra a anului, nu s-au dezmințit și au adus temperaturi destul de ridicate, poate chiar prea ridicate pentru această perioadă a anului. Prin urmare, am decis să folosesc un echipament de pescuit foarte fin, cu fire subțiri de 0,22 și maxim 0,25, ca linie principală, iar ca năluci am folosit cam tot ce aveam disponibil prin trusă, - oscilante, voblere, rotative și jiguri de dimensiuni foarte mici, de maxim 3-5 cm lungime și cu o greutate de maximum 7,8 grame.

     Am ajuns dimineaţa târziu, în jurul orei 10°°, am ales un loc apropiat de parcare unde am lăsat mașina pentru cazul în care vremea se va înrăutăți și am început să pescuim. Emma a efectuat primele lanseuri cu un vobler de la Salmo, de 2,5 cm, de culoare deschisă, roșu, cu alb și negru, care s-a dovedit a fi cel mai prinzător până la finalul partidei de pescuit. După aproximativ două ore de pescuit în care eu nu am prins nici un pește, Emma a avut norocul să aducă la mal trei păstrăvi frumoși, pe care i-am eliberat numaidecât, în speranța că vom prinde alții mai acătării. Mai mult decât atât, în această baltă (lac) aveam dreptul să reținem cel mult patru pești pe zi, toți cu dimensiuni minime de 35 cm, lungimea și greutatea nu mai contau odată ce peștele capturat trecea de această dimensiune.

     Eu, personal, fără să încerc să diminuez meritele fiicei mele, eram preocupat mai mult cu pregătirea prânzului decât cu pescuitul în sine. La un moment dat am decis împreună cu Emma să facem o mică pauză de masă, timp în care am influențat soarta acestei minunate zile de pescuit pe malul lacului. La insistențele fiicei mele, am decis să nu plecăm acasă fără pește, Emma a continuat recitalul de pescuit la păstrăv cu voblere de dimensiuni mici, timp în care eu m-am ocupat de strânsul taberei și împachetarea ustensilelor și, bineînțeles, curățenia la locul de muncă.

     Emma a reușit într-un final să prindă șase păstrăvi foarte frumoși, cu dimensiuni bine trecute de 35 centimetri, din care am oprit patru mai făloși, respectând prevederile legii vizând pescuitul sportiv și drepturile peștilor, după care am hotărât să ne retragem din lumea celor pescărești. Fericiți până în adâncul sufletului, ardeam de nerăbdare să ajungem cât mai repede acasă pentru a-i prezenta și soției impresio-nantele capacități pescărești ale fiicei sale. Totuși, la insistențele Emmei, am oprit la primul magazin pentru a cumpăra făină de mălai și ceva usturoi cu care urma să pregătim o cină cu pește proaspăt, așa cum se cuvine unei familii de pescari cu tradiție.

Petru Miloş