Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj - BUNICII NU AU VOIE SA MOARA IN LUNA DECEMBRIE
Home arrow Hrvatska grancica arrow BUNICII NU AU VOIE SA MOARA IN LUNA DECEMBRIE arrow Hrvatska grancica arrow Obiceiuri si traditia 
Arhiva articole Hrvatska grancica Obiceiuri si traditia

BUNICII NU AU VOIE SA MOARA IN LUNA DECEMBRIE PDF Imprimare E-mail
vineri, 21 ianuarie 2022

Îmi este dor de bunici. Câteodată, simt că nu îmi astâmpăr dorul – pentru vreme scurtă – decât încercând să recuperez fragmente de memorie din copilărie, reașezându-le imaginea pe retină!

     Bunicii, câtă modestie și câtă bunătate, ei sunt imaginea nealterată a sacrificiului de sine. Am învățat de la bunicii mei că niciodată nu am voie să evit un efort decât în numele unui alt efort și mare mare. Primul fior religios, prima rugăciune de la ei am învățat-o! De la ei am învățat că este păcat să lași neculeasă mierea fiecărei zile.

cosmin-neidoni-cu-sora-si-bunica.jpg     Mă gândesc, dând timpul înapoi, și aproape că mă podidesc lacrimile, cum bunica, copil fiind, îmi cuprindea mâinile cu mâinile ei calde și cât de mult se bucura când mă întorceam acasă cu sora mea. Viața lor, a bunicilor, trăită cu simplitate și bucurie, în pofida atâtor greutăți – îmi pare acum cea mai prețioasă lecţie de viață. A trebuit să ajung la rândul meu părinte pentru a înțelege rostul fundamental al bunicilor în formarea echilibrată a oricărui copil.

     În inima unei bunici, ca într-un ghem cald și moale de lână, se adăpostesc virtuțile unui părinte, ale unui dascăl apropiat şi ale celui mai bun prieten. Îmi amintesc de un poem al lui Șt. O. Iosif care înfătișează simplu și duios imaginea aproape platonică a bunicii dintotdeauna:

Căta la noi așa de blând,

Senină și tăcută;

Doar suspina din când în când

La amintirea vreunui gând

Din viaţa ei trecută.

 

De câte ori priveam la ea,

Cu dor mi-aduc aminte

Sfiala ce mă cuprindea,

Asemuind-o-n mintea mea

Duminicii preasfinte…

cosmin-neidoni-252520.jpg     Bunici dragi de pretutindeni, vă fie cerul senin și inima împăcată! Fără bunici identitatea noastră nu este încheiată, fără ei, maturitatea noastră nu este suficient dospită. Ei, împovărați și aplecați de spate, cu tâmplele albe, reprezintă regalitatea noastră sufletească. Dacă Dumnezeu s-ar învoi de rugămintea mea, L-aș implora să dea o ordonanță divină: bunicii nu au voie să moară în luna decembrie, căci fără ei nașterea lui Iisus rămâne netălmăcită.

(Fragment din cartea Viața la 40 de ani–Cosmin Neidoni)

     Cosmin Neidoni este un scriitor cu origini croate, autor de poezie, proză scurtă și eseu. Mare parte a copilăriei sale şi-o petrece la Recaş, alături de părinţii, sora şi bunicii săi. „Viaţa la 40 de ani“, „Regatul celor mai frumoase depărtări“, „100 de poeme de iubire şi un cântec de disperare“ şi „Ca o zi de duminică“ sunt doar câteva dintre cărţile autorului care au atras aprecierea publicului cititor.

Daniel Lucacela

 
< Precedent   Urmator >

FrontPage