Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Ziua de 16 martie este pentru mine una foarte specială, cel puțin de când mi-am luat inima în dinți și am decis să emigrez într-o țară străină precum Austria.

     O dată ajuns aici, mi-am găsit un loc de muncă după care am început demersurile pentru dobândirea unui permis de pescuit, lucru care nu era foarte simplu în această țară, mai ales pentru un străin. Dar după multă muncă vine și răsplata. Ce-i drept, am învățat pe rupte, m-am dus la examen cu mari emoții, dar la final am trecut cu brio proba scrisă cu toate că nu eram familiarizat sufficient cu limba germană. Pentru proba practică a fost suficient să le arăt permisul de pescuit din țară, în care s-a putut vedea că pescuiesc de mic copil. Prin urmare, nu a fost nevoie să mai particip și la o probă practică pe malul râului.

     În perioada imediat următoare mi-am găsit o asociație de pescari, una nu prea mare, dar una cu oameni deosebiți și de omenie, cu mult bun simț și buni la suflet. Este asociația de pescari din care fac parte și în ziua de azi.

     Asociația noastră gestionează trei bălți, dintre care două mai mici și una mare, în ceea din urmă sălășluind și crapi de dimensiuni foarte mari dar și o familie numeroasă și diversificată de pești pașnici precum carasul, plătica, roșioara, crapul comun, fitofagul, amurul și chiar șalăul. De asemenea, asociația noastră mai are în gestiune și o porțiune dintr-un râu mare, precum Mur, unde putem pescui la răpitor precum păstrăvul și, în cazuri fericite, lostrița. Este vorba despre aproximativ 12/13 km ai râului Mur, cunoscut în toată Europa pentru populația foarte mare de păstrăv curcubeu și lostriță.

     Sincer, am așteptat cu sufletul la gură data de 16 martie, ba chiar mi-am luat și o zi liberă de la locul de muncă, însă o răceală severă mi-a dat bătăi de cap cu două zile înainte de deschiderea sezonului, după care am fost nevoit să fac un test împotriva covidului sars, omicron, s-au cum se mai numește în ziua de azi. La care, culmea, am ieșit pozitiv! Așa că am fost nevoit să mai stau câteva zile acasă și să prelungesc deschiderea sezonului la păstrăv, din păcate.

     Un sezon început cu stângul, nu numai din cauza covidului, dar și din cauza temperaturilor meteorologice, care în această perioadă a anului au fost foarte ridicate, ajungând chiar și până la 20 de grade. Un fenomen care provoacă topirea zăpezii într-un ritm foarte rapid, ceea ce înseamnă o creștere foarte mare ale râurilor mari, unde pescarii se confruntă cu ape tulburi și cu debit mare, pline de resturi lemnoase și multe gunoaie, fenomen care estompează pescuitul în această zonă.

     După ieșirea din carantină din cauza covidului, m-am deplasat numaidecât pe malul apei și am ales cea mai apropiată locație unde unde urma să pescuiesc. Bineînțeles, debitul râului era destul de mare, nu foarte tulbure, dar cu multe ierburi și frunze pe care am fost nevoit să le curăț la fiecare aruncătură de băț. În plus, am și pierdut câteva oscilante și rotative în numai două ore de pescuit.

     Am decis să pun capăt primei mele ieșiri de pescuit pe anul acesta și să plec acasă cu o speranță vie în suflet pentru viitorul apropiat. Ajuns acasă cu bine, am deschis o sticlă cu țuică din prune de vară și am pornit laptopul, unde am câteva arhive cu sute, chiar mii de poze și videouri cu aventurile mele de pescuit.

Petru Miloş