Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Pentru pescarii neîndemânatici în capturarea păstrăvului, cleanul este cel mai cunoscut pește pe care-l prind mai intens și cu mai multă plăcere.

     Acest pește populează aproape toate apele din țară noastră, de la munte până la șes și, de foarte multe ori, atinge mărimi apreciabile, trecând ușor pragul de un kilogram și lungimi de peste 50 de centimetri. Pe deasupra, are o carne foarte gustoasă, albă la culoare și cu multe oscioare. În schimb, măruntaiele, capul și icrele dau o savoare în plus gurmanzilor care se decid să facă un borș sau o ciorbă de pește.

     Dacă este să vorbesc despre amintirile pe care le am în privința pescuitului la clean, atunci trebuie să mărturisesc de la bun început că cele mai frumoase aventuri datează din fragedă tinerețe și s-au petrecut pe timpul verii, atunci când temperaturile extrem de ridicate alternau cu schimbări bruște ale vremii. De multe ori mă prindea grindina pe malul râului, împreună cu averse de ploaie și descărcări electrice înfricoșătoare. Îmi amintesc și acum cum stăteam singur și speriat sub crengile copacilor și mă rugam la Dumnezeu ca totul să se termine cât mai repede și să ajung cu bine acasă. Foarte rare au fost situațiile când reușeam să conving un coleg să mă însoțească, majoritatea prietenilor mei de atunci preferau să meargă la scăldat, să-și ajute familia la strânsul fânului sau să citească pentru școală. Cu toate că eram încă în clasele primare, aproape că nu era zi, mai ales în luna lui cuptor, în care să nu hoinăresc pe malul râului Caraș cu undiță în mână, căutând cleanul și beldița (brzak).

     De foarte multe ori și satisfacțiile au fost proporționale cu efortul depus, astfel că erau zile când prindeam multe beldițe și 15-20 de cleni foar-te frumoși, unii având chiar peste un kilogram. Dar nu întotdeauna a fost așa, desigur. Câteodată străbăteam pe jos 7-8 kilometri pentru a ajunge la locul unde urma să pescuiesc, iar atunci se întețeau norii și după numai câteva minute se declanșa o ploaie torențială, apa râului devenea foarte tulbure și eram nevoit să plec acasă fără nici o captură, dezamăgit și ud până la piele, doar cu amintirea amară pe care am trăit-o.

     Îmi aduc foarte bine aminte de o ieșire pe malul râului Caraș în aval de comuna Carașova, într-un loc cu apă lină și adâncă unde am pescuit cu două bețe, unul la cireșe, altul la vișine. Nailonul a fost de 0.20, plumbul de 10 grame, iar cârligul a avut dimensiuni mici, numărul 8-10. Am ajuns la locul cu pricina de cu dimineața, era încă răcoare, și am lansat ambele momeli la fund, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Am scos primul clean la boabă de cireșe, unul frumos care mi-a umplut sufletul de bucurie, un exemplar cum nu mai există astăzi prin acele locuri. După care am prins încă trei, chiar mai mari, pe care i-am curățat și umplut cu urzici și puțină sare. În drum spre casă am mai lansat la lăcuste prinse pe malul râului și am crezut că o să mai am parte de câteva capturi frumoase. Știam că acest pește vânează când aproape de suprafață, când în bulboanele cele mai adânci unde stă la pândă în adânciturile de lângă mal sau sub rădăcinile copacilor care umbresc apa râului și din care îi cad insecte și fructe. Nu am mai avut noroc, cleanul s-a lenevit, iar în afară de șapte, opt beldițe nu am mai prins nimic. Oricum, a fost o dimineață perfectă, cu mult pește, cu mult soare și multe grade Celsius. O experiență de neuitat!!

     Am ajuns acasă în jurul orei 11 și primul lucru pe care l-am întreprins a fost să separ peștii. Pe cei mari i-am pus în congelator, iar câteva beldițe și doi cleni i-am pus cu sare la frigider pentru o prăjeală cum se cuvine. Dat fiind că în aceea perioadă stăteam acasă numai cu bunica, părinții fiind plecați la lucru prin țări străine, eram pur și simplu de nestăvilit. Am luat un prosop în mână și am plecat la scăldat în Cheile Carașului. Acolo mi-am găsit prietenii, le-am povestit cu lux de amănunte cele întâmplate cu prilejul incursiunii la pescuit, ne-am scăldat în apa rece a Carașului, iar către seară, spre stupoarea bunicii, ne-am adunat cu toții la mine acasă pentru a degusta un pește proaspăt, cu mămăligă pregătită chiar de bunica și mujdei de usturoi.

Petru Miloş