Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Profitând de o toamnă târzie, am ieșit la o partidă de pescuit pe malul râului Mur, în Austria, unde capturile demne de imortalizat cu telefonul mobil nu au întârziat să apară. Vremea din acea zi a ținut tot timpul cu mine, o zi cu mult soare și mult pește.

     Pescuitul la păstrăv are iarna un farmec deosebit. Zile scurte, friguroase, apa râului foarte rece, iar comportamentul păstrăvului foarte diferit. Pe de altă parte, nopțile cu temperaturi sub 0 grade Celsius ne impun o perioadă de pescuit în care confortul personal trebuie pus pe primul plan. Și asta implică, bineînțeles, o îmbrăcăminte pe măsura condițiilor extreme pe care le întâmpină pescarii în sezonul rece.

     Totul a început intr-o dimineață de sâmbătă, foarte devreme, în jurul orei 7,00. Am ales să plec mai repede pentru a găsi un loc mai bun de pescuit, conștient fiind de rolul acestuia în capturarea unor exemplare frumoase de păstrăv sau lostriță. Am ajuns într-o zonă foarte plăcută mie și am decis să pescuiesc tocmai în locul unde am avut norocul să capturez exemplare foarte frumoase de păstrăv în anii precedenți. Nu prea eram îmbrăcat adecvat, temperatura din aceea dimineață era foarte scăzută, dar cum pasiunea nu cunoaște limite m-am aventurat în speranța unei capturi capitale, cel puțin pentru o poză de album. Apa râului a fost perfectă în acea zi, doar vântul îmi ducea nălucile în voia lui, un lucru foarte neplăcut pentru un pescar .

    Am prins destul de repede patru păstrăvi, toți indigeni, pe care i-am eliberat numaidecât din cauza prohibiției. Am urcat câteva sute de metri în amontele râului în speranța că voi prinde ceva păstrăv curcubeu, pe care puteam să-l aduc acasă la tigaie. Cât timp sezonul la curcubeu, lipan și lostriță este deschis, atâta timp am să profit de fiecare clipă liberă ca să arunc momeala în apa râului unde, sper, ca peștii să-mi răspundă. Am schimbat puțin tactica se pescuit, mi-am găsit un loc bun pe care-l cunoșteam de multă vreme și mi-am început recitalul cu patru păstrăvi curcubeu, din care doi eliberati și doi reținuți, unul mai frumos ca altul. După care am mai prins trei, toți unul și unul, de aproximativ un kilogram fiecare, numai buni de tigaie.

     Am plecat acasă cu sufletul împăcat știind bine că și doamnele de acasă o să se bucure, după mult timp, de reușita mea, cu toate că reușita nu era tocmai ceea ce mi-am dorit, dar măcar aveam de o prăjeală pe cinste. Poate eram cel mai fericit om din lume dacă aș fi avut parte de o lostriță sau un păstrăv din acela mare cum am mai prins în anii precedenți. Dar, nu asta-i ideea, important este să ajung pe malul râului și să arunc cu bățul.

     Toate bune și frumoase, însă, de data aceasta, am pescuit fără cizme și am fost nevoit să intru în apă cu picioarele pentru unii pești care erau mai mărisori, o experiență foarte neplăcută la aceste temperaturi. Dacă întâmplarea ar fi avut loc în altă zonă, undeva unde apa râului sau temperaturile de afară ar fi fost mai ridicate, intratul în râu nu m-ar fi afectat atât de tare cum m-a afectat de această dată.

     În mare parte, în timpul temperaturilor foarte scăzute peștii sunt foarte leneși, iar asta înseamnă că în această perioadă a anului sunt foarte atenți la nălucile prezentate de pescari și nu numai. Sunt foarte sceptici în privința hranei pe care aceștia o folosesc în această perioadă rece a anului.

Petru Miloş