|
marti, 25 noiembrie 2008 |
|
 Amară-i această dimineaţă...Ies pe strada mea Parcă nu am niciun chef de viaţă! Totul pare... Ca o iarnă grea. Chiar şi cerul plânge... În această dimineaţă Cu lacrimi mii şi reci, Ele îmi spală acum faţa. Pentru un moment, Am înţeles de ce a trebuit să pleci. Ce reci sunt lacrimile cerului! Le simt cum mă mângâie pe faţă. Şi simt cum picură prin crăpăturile sufletului. Mă întreb, oare va fi soare În următoarea dimineaţă? Iar gândul meu ştrengar A ajuns mult prea departe Dar te-a găsit pe tine Acum, te simt aproape. Zâmbesc din nou plină de viaţă Şi totuşi, e ceva ce ne desparte, Să fie oare următoarea DIMINEAŢĂ?
|
Hrvatska grancica 
