 Pentru că iarna nu-i ca vara, pescuitul în timpul iernii nu este un lucru la îndemâna oricui, iar cum eu, nu prea am prin apropiere ”ape cu Esox Lucius” am decis să-mi încerc norocul pe ape colinare. Ca ţintă am ales cleanul şi beldiţa, cea din urmă prezentă mai prin toate locurile bune şi mai puţin bune ale unui râu. În astfel de cazuri, ca momeală ar fi indicat să avem râma roşie de bălegar, viermi albi de carne şi cubuleţe de ficat de pui pentru clean mare, iar pentru beldiţe mai putem încerca şi la cuş-cuş. Atenţie la cuş cu linia de pescuit, deoarece iarna, în zilele însorite, puteţi să vă treziţi cu câte un scobar mai “răsărit” la capătul firului şi sigur nu v-aţi bucura să-l pierdeţi, aşa că un minciog cât de mic nu o să vă incomodeze mult la transport.
Locurile bune pentru un asemenea pescuit pe râu sunt uşor de găsit dacă ştii să le cauţi. În primul rând la cotiturile râului cu praguri înalte, deoarece acolo se formează vârtejuri - se pescuieşte în jumătatea râului care face cale întoarsă; în locurile cu apă lină şi curent slab, unde-i apa mai adâncă precum şi în locurile cu copaci doborâţi de vânt sau vijelii- se pescuieşte în josul lor. Dacă vreţi să pescuiţi la clean cu ficat de pui, puteţi să încercaţi şi la fix, în schimb la râma roşie şi viermi de carne ar fi mai indicat cu pluta, deoarece căutaţi dumneavoastră peştele şi nu el momeala, ceea ce logic este uşor de rezolvat, dar teoretic rămâne de văzut. Cât despre pescuitul beldiţei nu pot să spun mare lucru: vargă fină, cu acţiune mică, lungime 2,70 m, mulinetă mică tip spinning în cazul meu, fir 0,12 linie principală, forfac 0,10, pluta 1 gr, alice 2 bucăţi. Dacă daţi cu viermuşi să nu puneţi mai mult de unu. Dacă însă puneţi mai mulţi nu o să puteţi scăpa de clenişori de o palmă, momiţi din când în când cu coloaşe de mămăligă sau pită înmuiată în lapte în care adăugaţi viermii, şi bineînţeles nu uitaţi minciogul. Cu tehnicile prezentate mai sus mi-am încercat norocul pe malurile râului unde crescusem, Caraş. Mi-am ales un loc cu apă adâncă de aproximativ 1-1,2 m şi curent slab, am vrut să-mi încerc norocul la clean, am pus ambele beţe la fix cu montura clasică, cu plumbul în faţă şi la distanţă de 25 cm, forfac de 10 cm cu ancoră nr. 10 în care am pus un cubuleţ de ficat de pui. Am aşteptat în zadar, cam o oră, după care am schimbat momeala cu alta proaspătă. Lansările le-am făcut în zona unde credeam eu mai mult că sălăşluieşte cleanul, dar fără rezultat. Râmă roşie n-am găsit, în schimb am avut viermi de carne, cu care am zis să prind nişte beldiţe, barem de o prăjeală. Am montat lanseta după regulile prezentate, am desfăcut în două cocoloaşa de mămăligă în care am pus o măsură de viermuşi şi un momot în locul unde urma să pescuiesc. Am aşteptat cam trei sfert de ceas, timp în care mi-am strâns celelalte lucruri nefolositoare pentru pescuitul beldiţei, şi am trecut la treabă. Nu a durat mult până ce ,,domnişoara” a început să-mi atace viermele aproape la fiecare lansare. În aproximativ două ore adunasem vreo 40-50 de beldiţe şi un scobărel pe care l-am eliberat. Am hotărât să plec acasă deoarece degetele aproape că mi-au îngheţat, pentru că nici eu nu ştiu cum dintr-o simplă neatenţie mi-am udat mănuşile şi cum un ghinion nu vine niciodată singur, termosul în care îmi luasem ceaiul de mentă îndulcit cu miere s-a spart şi tot lichidul s-a scurs în rucsac. Aşa că, cu degetele îngheţate, dar cu ceva peşte în traistă nu-mi rămânea nimic de făcut decât să pun capăt acestei partide de pescuit. Cu gândul deja la o altă ieşire într-o lume cunoscută numai de noi ,,pescarii”, mă îndreptam spre casă unde sigur mă aştapt un ceai fierbinte lângă o sobă caldă, şi bineînţeles, puţină morală din partea consoartei.
|
Hrvatska grancica 
