Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Am hotărât ca, de această dată, să mă adresez cititorilor noştri în limba română şi să reactualizez problema serioasă din învăţământ apărută în sânul comunităţii noastre, în speranţa că în felul acesta mă voi face mai bine auzit de cei în mâna cărora se află în acest moment destinele şcolii gimnaziale din Rafnic. Este inexplicabilă lipsa de reacţie şi ignoranţa cu care aleşii locali ai comunei Lupac înţeleg să apere dreptul de autoconservare a micii noastre enclave croate şi implicit a dreptului ei de a-şi păstra limba şi graiul matern.

Vă reamintesc că datorită unor prevederi ale Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, elevii ciclului gimnazial de la nouă şcoli din judeţul Caraş-Severin vor fi mutaţi în centrele de comună. Printre aceştia se numără şi elevii claselor V-VIII din localitatea Rafnic, pe care Inspectoratul Şcolar Caraş-Severin intenţionează să-i transforme în navetişti pe traseul Rafnic - Lupac. Am semnalat în paginile ziarului nostru din numărul trecut nemulţumirile părinţilor acestor copii precum şi pericolul la care este expusă limba maternă odată cu strămutarea acestei şcoli într-un centru unde există toleranţă infimă faţă de nevoile culturale ale comunităţii croate. De asemenea, ne-a surprins şi felul în care autoritatea locală din comuna Lupac a ales să aplaneze conflictul iscat între părinţii îngroziţi ai copiilor şi Inspectorat – făcând front comun cu Inspectoratul Judeţean şi negând cu vehemenţă orice posibilitate de a păstra gimnaziul la Rafnic.

Uniunea Croaţilor din România, singura organizaţie care a decis că nu trebuie plecat capul în faţa acestei decizii (şi a celor asemănătoare care vor urma!), a formulat o cerere către ministrul educaţiei, doamna Ecaterina Andronescu, prin care se solicita acordarea statutului de persoană juridică unităţii şcolare cu clasele I-VIII Rafnic, dorindu-se astfel salvarea acestei unităţi de învăţământ de la pierire. Răspunsul cabinetului ministrului a fost cât se poate de prompt şi de clar. Cităm printre altele:”....Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării nu poate acorda personalitate juridică unităţii de învăţământ ce face obiectul cererii. Legiuitorul a statuat în mod expres că este de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale să aprobe, cu avizul MECI funcţionarea ca persoane juridice a unor unităţi cu un număr mai mic de 200 de elevi. În concluzie , vă puteţi adresa autorităţii locale pentru aprobare, care la rândul său solicită Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării avizul necesar.”

Aşadar, Consiliul Local Lupac POATE singur să rezolve problema şcolilor din comună, dar NU VREA. De ce să suporte o asemenea povară (întreţinerea şcolilor, plata facturilor la curent, plata salariilor profesorilor, a femeii de serviciu etc...), cînd se poate scăpa de o grijă... Şi aşa, cine mai are nevoie de şcoală în ziua de azi?! Mult mai importante sunt lucrările de modernizare a stadionului din Lupac şi promovarea echipei de fotbal locale în divizia superioară. Pentru aceste lucruri se vor găsi întotdeauna banii necesari. Dacă stimabilii domni consilieri, în frunte cu domnul primar al comunei, consideră actul educaţional şi de învăţământ din şcoli mai puţin important decât fotbalul, locuitorii comunei Lupac au motive serioase de îngrijorare... Dacă se va adopta decizia greşită şi nu se va face nimic pentru salvarea ciclului gimnazial din Rafnic, în scurt timp se va recurge şi la dizolvarea altor şcoli din celelalte sate caraşoveneşti, iar cei ce vor suferi vor fi copiii şi limba maternă. Acesta este doar primul pas. Să distrugi e uşor, să reclădeşti ceea ce ai distrus este aproape imposibil.

Am scris în limba română pentru a trage un semnal de alarmă. Riscăm astăzi, dacă ne vom lăsa pradă ignoranţei, ca ea să fie singura limbă pe care o vom vorbi în viitor. Ne-am menţinut identitatea atâtea secole în mare parte datorită graiului nostru. Să nu-l lăsăm să piară!