Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Pescarul începător are nevoie, iniţial, doar de un echipament simplu şi ieftin pe care şi-l va completa şi îmbogăţi treptat. Care sunt uneltele de bază ale pescarului sportiv? Voi incerca să vi le descriu în mare măsură pe fiecare în parte, dar vă voi prezenta şi alte unelte la fel de importante, însă nu atât de utile precum primele.

Dacă are puţină îndemânare, pescarul îşi poate confecţiona şi singur unele dintre uneltele necesare pescuitului, totuşi mai economic şi mai folositor ar fi să ni le procurăm din comerţ. La început mă voi ocupa de ,,arma” pescarului şi anume undiţa, aceasta fiind alcătuită din cârlig, sfoară, strună şi varga. Desigur, pescarul nu are voie să uite şi de celelalte accesorii pe care este bine să le aibă cu el. Cârligul este partea cea mai importantă a undiţei şi una dintre cele mai vechi invenţii din istoria omenirii. Fără cârlig nu există undiţă, iar acesta trebuie să fie perfect. În schimb, se poate pescui chiar dacă unele părţi şi accesorii ale undiţei lipsesc sau nu sunt de o calitate superioară.

Cârligele sunt fabricate dintr-un oţel special, bine călit, încât să nu se dezdoaie sub puterea peştelui care se zbate şi în acelaşi timp să fie destul de flexibil, ca să nu pleznească din cauza smuciturilor peştelui prins. Un cârlig prea călit se frânge, unul foarte puţin călit se întinde, iar prada scapă.

Varga are menirea de-a prelungi mâna pescarului încât să poată trimite nadele cât mai departe, apoi, punând în joc elasticitatea şi forţa, să înţepe, să obosească şi să aducă peştele la mal. Lungimea vergii variază în funcţie de tipul de pescuit. Cele mai scurte sunt întrebuinţate la pescuitul cu năluca şi au o lungime de 1,50m-2,40m, iar cele lungi sunt utilizate la pescuitul staţionar, adică dacă zăbovim mai mult în acelaşi loc.

Mulineta denumeşte un mecanism care se adaptează vergilor de pescuit şi pe al căror tambur se înfăşoară sfoara, putând lungi sau scurta aruncările, după cerinţele apărute într-un moment sau altul al pescuitului. La toate metodele de pescuit este nevoie de o mulinetă ataşată de vargă. Aceasta este de neînlocuit şi pentru ajutorul nepreţuit pe care-l dă pescarului în lupta cu peştele- „partea cea mai pasionantă şi plină de peripeţii a mesteşugului pescăresc”. Datorită marilor avantaje pe care le oferă folosirea mulinetei, sfătuiesc orice pescar începător să se străduiască să procure una, cât de simplă şi ieftină, încă de la început.

La pescuitul staţionar, când momeala cu care amăgim peştele trebuie să rămână la o anumită distanţă de fundul apei, cel mai adecvat accesoriu este pluta. Fixată pe sfoară, ea ţine cârligul cu nada la adâncimea voită, iar printre săririle şi scufundarea ei, va înştiinţa pescarul despre cele ce se întâmplă acolo jos, unde ochiul acestuia nu poate să pătrundă, indicând clipa când trebuie să înţepe.

Plumbul este foarte util şi nelipsit în pescuitul peştelui aproape de albie. Pentru ca momeala să se scufunde, sfoara sau struna, uneori chiar şi nada, trebuie să fie îngreunate. Minciogul este o unealtă necesară pescarului sportiv, fiindcă numai peştii mici îi putem scoate la mal prin puterea undiţei. Dacă peştele este prea mare şi încercăm să-l aruncăm din undiţă pe mal, riscăm să-l pierdem şi pe deasupra să ne rupem şi uneltele. Pescarii care doresc să prindă peşti, care cântăresc mai mult de o jumătate de kilogram, cu greu se pot lipsi de minciog.

Juvelnicul sau sacul de păstrat peştele viu este ultima unealtă ce completează trusa pescarului sportiv.

Pe lângă uneltele adecvate metodei de pescuit practicate, pescarul sportiv mai are nevoie şi de o îmbrăcăminte potrivită felului de pescuit. Oricare ar fi natura pescuitului, îmbrăcămintea pescarului trebuie să fie igienică şi practică. Igienică, să-i apere corpul de umezeală şi vânt, să fie uşoară la purtat, nestânjenindu-i mersul şi mişcările, rezistentă şi de o culoare apropiată de cea a mediului în care se mişcă. Încalţămintea constituie partea cea mai importantă din echipamentul pescarului. Bocancii vor fi dintr-un material impermeabil, iar o talpă groasă şi dublă va obosi mai puţin talpa piciorului atunci când calcăm peste pietrele drumului ce-l avem de străbătut. Pentru cei ce nu suportă apa rece, singura nădejde rămân cizmele din cauciuc.

Dacă apa în care pescuim nu este în apropiere, sau dacă ne deplasăm pentru mai multe zile, atunci ne va trebui o raniţă „rucsac”, în care să ducem toate accesoriile de pescuit necesare. Briceagul, atât de necesar pescarului în orice moment, nu va lipsi din buzunarul niciunui undiţar.

Având cele descrise mai sus, vă puteţi considera un pescar sportiv, şi bineînţeles în cazul în care solicitaţi AJVPS ,,Asociaţia judeţeană a vânătorilor şi pescarilor sportivi” să vă elibereze un permis de pescuit, care, la ora actuală, la noi în ţară încă nu necesită un examen de susţinut. VĂ DORESC FIR ÎNTINS!!!