Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Într-o zi senină mă plimbam prin parc. Deodată aud un suspin.

-Este cineva? am întrebat uitându-mă de jur-împrejur.

-Eu sunt! îmi răspunse o fetiţă cu păr lung şi frumos, cu obrajii roşii şi cu faţa senină.

-Bună, eu sunt Draghi!

-Bună, eu sunt Emilia!

-Pot să ştiu de ce eşti supărată?

-Of..., pentru că nişte copii răi nu m-au lăsat să mă joc cu ei fiindcă nu văd.

-Vai Doamne, dar să ştii că eu mă voi juca cu tine şi nu te voi lăsa singură.

-Mulţumesc mult!

        Pe urmă, am mers într-o grădină minunată cu flori de culorile curcubeului, cu glasurile cristaline ale păsărilor, cu fluturaşi sclipitori şi cu un lac minunat în care înotau lebedele. M-am apropiat spre un trandafir alb şi frumos precum diamantul.

        -Emilia, ţi-ai dori să miroşi acest trandafir?

        -Da, cu mare plăcere. Când a mirosit trandafirul, ca prin minune i s-a deschis un ochi şi a văzut pentru prima dată lumina zilei.

         -Mulţumesc, mulţumesc, îţi mulţumesc mult! îmi tot repeta cu lacrimi cristaline în ochi.

        - Dar nu ai dechis şi celălalt ochi, iar lucrul acesta mă întristează, am spus eu. -Da, dar eu pot vedea şi cu un singur ochi. Îi muţumesc lui Dumnezeu că mi te-a scos în cale.

        - Ai dreptate, dar acum trebuie să plec. La revedere.

        - La revedere şi îţi mulţumesc încă o dată.

          Nici o persoană nu trebuie lăsată în urmă!!!

                                                                                                                                                       Păun Dragana