Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Cu timpul am găsit de lucru în Austria, de fapt prietenul meu a prins câteva lucrări care presupuneau montarea pavajelor de piatră.

       Pepi se pricepea foarte bine la aşa ceva şi nu i-a fost greu să mă înveţe şi pe mine cum stau treburile cu montarea acestor pavaje. Totul mergea strună, bani aveam suficienţi, la două lucrări mari a participat şi cumnatul meu Marian, iar pe deasupra am reuşit să fac şi saltul cel mare, adică să trec din rândul muncitorilor ajutători în cel al maiştrilor care construiesc. Totul, dacă mă gândesc acum, era ca un vis, era visul vieţii mele, lucram şi îmi petreceam marea majoritate a timpului cu cineva care se asemăna foarte bine cu mine la caracter, la pasiuni, party-uri, etc.

       Ce mă durea cel mai mult era că lucram departe de casă, departe de soţie, de sat, de prieteni, de frumosul nostru râu Caraş şi de tot ce ţinea de minunată noastră comună Caraşova. Vremea se încălzea pe zi ce trece, începuse primăvara, totul prindea viaţă şi formă. Malurile râurilor şi poienile prindeau culori vii de un verde ţipător ce numai primăvara poţi să le întâlneşti. Păsărelele cântau în limba lor, iar zgomotul unui râu de munte, foarte învolburat, cu ape cristaline şi cu mii de larve deasupra-i, ademenea la pescuit pe cei ce ştiau să-i asculte chemarea. Totul făcea ca aici pescuitul să fie o „poezie”, sau, după vorbele romancierului francez Alphonse Karr, „o foarte plăcută îndeletnicire, chiar şi atunci când nu prinzi nimic”.

      Acestea sunt puţinele cuvinte ce le înşir despre aceste locuri. Dacă aş sta cu pixul în mână o zi întreagă, fără să mănânc ori să fac altceva, şi tot nu cred că mi-ar ajunge timpul pentru a descrie cum se cuvine aceste minunăţii ale naturii,. Râul cu pricina era de mărimea râului Nera, numai că avea debitul şi curentul mult mai mari. Tăurile şi gropanele cu ape cristaline erau adânci de aproximativ 3-4 m, iar temperatura apei nu era mai mare de 12º-15º C. Ce mai, un ecosistem perfect pentru „Salmo trutto fario”!

        Au fost zile când lăsam lucrul pentru a merge în acel Eden de pe pământ, în „raiul pescarilor” cum i-am zis prietenului meu Pepi într-una dintre ieşiri. Pepi nu prea avea cunoştinţe despre salmonide. Ştia de păstrăvi, ce-i drept, doar a crescut pe malul râului Caraş, însă nu ştia şi nu avea cunoştinţe aprofundate despre toate speciile de păstrăvi. Asta s-a confirmat şi într-o dimineaţă de iulie, în jurul orei 7.00.    

       Pepi pescuia la rotativă nr. 2. şi a ales un loc cu apă lină, maluri abrupte şi greu accesibile. Eu am plecat în aval, hotărând să pescuiesc numai la oscilante „Berti”, de culoarea aurului murdar şi a alamei, cu dimensiuni de 7-9 cm şi 5-6,35 gr. Mi-am găsit un loc cu vârtejuri şi apă mai puţin adâncă, aproximativ 1-2 m. Lansam năluca şi lăsam oscilanta să atingă fundul apei după care începeam recuperarea, smucind uşor din vârful băţului, dar cu pauze scurte şi recuperări. La un moment dat, cineva acolo din adâncuri mi-a răspuns foar-te hotărât, nervos şi angajat într-o acerbă luptă pentru supravieţuire, care până la urmă s-a dovedit a fi câştigată de mine. Rezultatul unei asemenea acţiuni a fost un păstrăv curcubeu de aproximativ 1,800 gr. Au urmat pupăturile, pozele şi, bineînţeles, bucuria, pentru că rucsacul de pe umerii mei a devenit mai greu cu vreo două kilograme. Am mai explorat râul în aval şi am mai prins câţiva indigeni din care am oprit unul singur. Am decis să mă întorc să-mi caut prietenul, iar în drum spre acesta am întâlnit un căprior şi două căprioare. Ţapul a brâhnit de câteva ori şi toţi trei s-au făcut nevăzuţi cât ai clipi.

     Nu mică mi-a fost mirarea când m-am reîntâlnit cu tovarăşul meu de pescuit. Pepi prinsese un păstrăv lipan de aproximativ 1,300 kg şi era foarte entuziasmat de această captură. Nu ştia cu certitudine dacă peştele este comestibil fiindcă, cum spuneam, avea cunoştinţe vagi despre speciile de păstrăvi. I-am răspuns afirmativ şi l-am asigurat că toţi pescarii sportivi s-ar mândri cu capturarea unui asemenea exemplar. Petru Miloş