Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Despre situaţia ultimilor doi ani a Şcolii Generale din Rafnic, s-a scris în repetate rânduri în paginile acestui ziar. S-a scris şi în croată..., s-a scris şi în română... Problemele au rămas aceleaşi.

      La fel ca în anul precedent, în pragul începerii noului an şcolar, Inspectoratul Judeţean Caraş-Severin a oferit elevilor acestei şcoli o ditamai surpriză: prin hotărârea Consiliului de Administraţie din 23. 07. 2010, Şcoala cu clasele I-VIII Rafnic a fost transformată în Şcoala cu clasele I-IV Rafnic, urmând ca ciclul gimnazial să se desfăşoare la Şcoala din Lupac. Dar, să ne înţelegem - „surprizele” au fost administrate şi altor şcoli din judeţ. Datorită planului de comasare a şcolilor derulat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, prin care se doreşte, printre altele, rentabilizarea (economică) a învăţământului, mulţi elevi sunt nevoiţi să înveţe în localităţile adiacente. Formula de calcul este simplă: cu cât mai puţine şcoli active, cu atât mai puţini profesori de plătit din bugetul statului! Şcoala Generală Rafnic, dacă se ia în considerare efectivul redus de elevi, nu ar trebui să facă excepţie de la regulă. În cazul acestei şcoli, însă, Inspectoratul trebuia să ţină cont de un mic amănunt, deosebit de important pentru comunitatea noastră croată: la această şcoală, forma de învăţământ este bilingvă. Asta înseamnă că, pe lângă limba română, predarea anumitor materii se face şi în limba croată. La şcoala din Lupac, unde s-a dorit strămutarea ciclului gimnazial din Rafnic, această formă de învăţământ nu există. Odată ce copiii ar fi ajuns pe băncile acelei şcoli, ar fi pierdut automat şi dreptul de a învăţa în limba maternă. Aceasta li s-ar fi predat doar ca materie suplimentară. Iar dacă tot ar fi făcut naveta, cine îi putea opri pe copii să nu-şi prelungească drumul până la Reşiţa, în căutarea unei şcoli mai bune, unde limba croată nici măcar nu figurează pe orar. În felul acesta am fi ajuns noi înşine să renunţăm la limba maternă din şcoală.

         Sincer, nu înţelegem cum acest lucru a scăpat din vederea Consiliului de Administraţie al ISJCS, înainte de a lua această decizie, care a uitat cu uşurinţă şi de revolta părinţilor elevilor din Rafnic, izbucnită la începutul anului şcolar trecut, tocmai datorită unei hotărâri similare. Uimitor este faptul că această decizie a fost afişată la Rafnic, pe porţile şcolii, cu doar şase zile înaintea începerii anului şcolar. Într-o perioadă atât de scurtă, nu e vreme nici măcar să-ţi revii din şoc, darămite să-ţi mai faci timp pentru a îndrepta cumva lucrurile. Astfel, s-a ales calea deja bătătorită a protestului. La fel ca în anul trecut, elevii au refuzat să facă naveta la Lupac. În fiecare zi de şcoală, un număr de douăzeci şi doi de elevi s-au prezentat la şcoala făr’ de profesori, aşteptând răbdători soluţionarea problemei lor. Toate speranţele lor s-au îndreptat, din nou, spre deputatul Mihai Radan şi prof. Gheorghe Iancov care, la fel ca în anul precedent, au mediat între acţiunile de protest ale părinţilor elevilor şi Inspectorat. În perioada de după 13 septembrie, dată la care a început şcoala, au avut loc o serie de întrevederi între părinţii elevilor ciclului gimnazial, conducerea Uniunii Croaţilor din România şi conducerea Inspecto-ratului Şcolar Judeţean Caraş-Severin. A fost sesizat şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării în legătură cu această problemă. Practic, s-au făcut toate demersurile posibile pentru ca şcoala, în formatul vechi, să funcţioneze în continuare. Timpul se scurgea în defavoarea elevilor răfniceni, iar situaţia lor parcă se încăpăţâna să se soluţioneze. Câţiva dintre părinţi ajung în culmea disperării şi ameninţă cu greva foamei. La o ultimă întâlnire desfăşurată la Rafnic, preşedintele Uniunii Croaţilor, Mihai Radan, dă asigurări părinţilor că „în cazul în care Inspectoratului Şcolar nu va găsi fonduri pentru menţinerea Şcolii din Rafnic, Uniunea va finanţa din resurse proprii salariul cadrelor didactice necesare pentru fucţionarea ciclului gimnazial”.

     Hotărâtoare a fost, însă, întâlnirea de la Reşiţa din 4 octombrie, la sediul Inspectoratului Judeţean, unde s-au regăsit laolaltă toate forţele beligerante implicate. După o ultimă aprigă dispută, se acceptă (ca o concesie!) ca ciclul gimnazial să rămână la Rafnic, însă, într-o formulă modificată: deocamdată vor funcţiona doar două clase (prin fuziunea claselor V-VII şi VI-VIII). Condiţiile de funcţionare se stabilesc printr-un protocol. Semnatarul Adrian Doxan, în calitate de Inspector Şcolar General îşi dă acordul „dacă sunt asigurate condiţiile pentru predarea în regim bilingv cu cadre didactice calificate, care, dacă nu se găsesc în judeţul Caraş-Severin, vor fi asigurate cu sprijinul Croaţiei, prin mijlocirea domnului deputat Radan Mihai, în condiţiile legii, cu acoperirea costurilor financiare de către statul român, conform costului standard per elev. Diferenţa, dacă este cazul, va fi asigurată prin demersurile domnului deputat Radan Mihai. ISJCS va solicita prin Ministerul Educaţiei, cadre didactice calificate pentru predarea în limba croată, de la statul croat”. Celălalt semnatar al protocolului, deputatul Uniunii Croaţilor, Radan Mihai, va sprijini „realizarea cu concursul statului croat, a următoarelor condiţii: acoperirea cu personal calificat a disciplinelor ce urmează a fi predate în limba maternă cu personal din statul croat, cu concursul ISJCS şi a Ministerului Educaţie şi Cercetării; acoperirea costurilor financiare, reprezentând diferenţa între costurile efectiv necesare funcţionării şcolii şi costurile standard per elev, în codiţiile convenite funcţionării claselor V-VIII (fiecare clasă de sine stătătoare) la Rafnic”.

     Nu ne rămâne decât să tragem o singură concluzie: dacă dialog nu e, nimic nu e! Cu siguranţă se găseau soluţii la această problemă cu mult înainte de începerea şcolii şi nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă Inspectoratul ar fi discutat în prealabil despre problemele sau intenţiile sale cu cei care puteau găsi cu adevărat o rezolvare.

     Dar…e bine şi aşa! Până la urmă, copiii, după o pauză de trei săptămâni, au (re)început şcoala.

Daniel Lucacela