Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

S-a întâmplat cu câţiva ani în urmă, pe vremea când încă nu cunoscusem pescuitul de pe Clisura Dunării.

     Pe atunci eram nevoit să mă mulţumesc doar cu câteva ieşiri la munte într-un sezon, în căutarea păstrăvului sau ,,pe Caraş în jos,, în căutarea peştilor paşnici, precum cleanul, scobarul, mreana, belditaşi, foarte rar câte un păstrăv curcubeu scăpat din păstrăvăria locală. Spre sfârşitul lunii august, cu o zi înainte de plecare, eram încă nehotărât în privinţa peştelui ce urma să-l pescuiesc. Am decis să pescuiesc în aval de Caraşova, înspre satul Gârlişte, acolo găsind locuri mai puţin frecventate de pescarii sportivi, deoarece accesul lângă malul râului nu prea permite acest lucru din cauza livezilor neîngrijite şi lăsate în voia sorţii. Am hotărât, deci, să fac o pescuială la mreană, folosind ca momeală râme roşii de bălegar şi scorobeţi. Am luat cu mine toate cele necesare pentru o zi de pescuit în asemenea locuri, inclusiv pe Leo, un pikinez micuţ care astăzi este doar o amintire plăcută pentru mine si familia mea. Toate fiind pregătite, m-am suit pe motocicletă şi am plecat într-o lume pe care numai noi pescarii o putem înţelege.

     Ajuns la locul unde de obicei îmi lăsam motocicleta, după un drum de 45 de minute şi multe speranţe, am observat râul puţin tulbure, lucru ce mă făcuse mult mai fericit, deoarece ştiam că mreana, peştele ţintă din ziua respectivă, se hrăneşte foarte bine în asemenea condiţii. Am găsit repede un loc potrivit, era un vad lung de vreo 15 m, cu adâncimi nu prea mari, cam până la un metru şi mi-am făcut două crăcane din alun pentru cele două beţe de tip spining, 2,10 m, respectiv 2,40 m, echipate cu nailon de 0,20, forfac de 0,16, cârlig de nr. 12, 14 şi plumb culisan de 8 gr. Una am montat-o cu râmă roşie şi una cu scorobete. Le-am lansat nu prea departe, încercând să explorez locul bucată cu bucată. Între timp începusem să-mi instalez tabăra şi să-mi pregătesc micul-dejun, bineînţeles împreună cu Leo, acesta mai mult încurcându-mă decât ajutându-mă. Până să termin cu amenajarea locului unde urma să pescuiesc, am sesizat că un băţ era arcuit şi nailonul se mişca întruna. Ştiam că este ceva prins la băţul cu râmă roşie şi am început recuperarea încet, fără smucitură. După o luptă de 2-3 minute am adus la mal un clean de aproape trei sfert de kilogram. Ditamai sărbătoare la mine în tabără! Companionul meu ardea de nerăbdare să muşte din pradă, astfel că pentru a duce proaspăt peştele acasă, juvelnicul era singura opţiune. Am închinat o gură zdrăvană din ţuica de prune ca să sărbătoresc începutul unei zile ce se anunţa încă de dimineaţă a fi una foarte promiţătoare. Nu a durat mult timp şi mreana şi-a început recitalul, ba la râmă, ba la scorobete, însă râma de bălegar era preferata peştilor din ziua respectivă. Am mai luat o duşcă. Juvelnicul arăta incredibil de frumos, cu peşti aproape de toate felurile, în afară de scobar. Prinsesem unul, dar l-am eliberat din cauza dimensiunilor prea mici, însă beldiţele nu le-am iertat aproape pe niciuna, deoarece râul Caraş este plin de ele şi ,,dau,, foarte bine la marinata cu sos tomat, în borcane puse peste iarnă. Bineînţeles şi Leo s-a delectat cu câteva bucăţi de beldiţe proaspete.

     Deoarece după-amiaza peştii nu mai mâncau ca şi la orele dimineţii, am început să-mi pregătesc prânzul. Am făcut un foc mic, fiindcă aveam cu mine nişte slănină şi cârnat afumat, care cu o brânzică şi o ceapă roşie pe foc, mergeau straşnic. Se înţelege că înainte de masă m-am delectat cu incredibilul rachiu de prune, îmbătrânit câţiva ani într-un butoi din lemn de cireş.

     După orele prânzului se înnorase de-a binelea şi primele picături de ploaie nu au întârziat să apară. Nu ar fi prima oară când voi fi udat de ploaie întorcându-mă de la pescuit. Peşti aveam destui, aşa că mi-am zis să pun capăt unei partide frumoase de pescuit. Până am strâns totul, se făcuse deja ora trei după-masa. Ploaia nu arăta semne de întârziere, aşa că mi-am pus pelerina de ploaie pentru orice eventualitate. Am plecat acasă cu gândul deja la o altă ieşire la pescuit, de această dată la păstrav, înainte de închiderea sezonului. Cum nu era prea târziu, iar la mine în sat ploua furibund, m-am decis să opresc la crâşma din localitate, la câteva beri şi în speranţa unei companii a vreunui prieten dornic să-i împărtăşesc bucuria acelei zile minunate de pescuit.

Petru Miloş