Uniunea Croatilor din Romania | Zajednistvo Hrvata u Rumunjskoj

Se tot vorbeşte în zilele noastre despre educaţie, de modul în care comunică toţi factorii implicaţi în procesul educativ, dar, dintre toţi aceşti factori, familia ocupă locul principal.

     De situaţia copilului în familie depinde prezentul şi mai ales viitorul copiilor. Ei sunt beneficiarii seriozităţii cu care ne implicăm în toate fazele procesului educativ. În majoritatea cazurilor, dezinteresul copiilor pentru şcoală, şi chiar abandonul şcolar, apare pe fondul nepăsarii şi neimplicării părinţilor, atât la şcoală cât şi în mediul extraşcolar.

     Dacă nu există un dialog între educatori, profesori, diriginţi şi familia elevului, în majoritatea cazurilor nici reuşitele şcolare nu mai există, mai ales în zilele noastre. Din prea multă dragoste, dar şi din cauza goanei după bani, mulţi părinţi tind să creadă că se pot revanşa financiar, oferindu-le totul copiilor, mai puţin prezenţa şi timpul lor liber, Dacă copilului nu-i oferi o bună educaţie la momentul potrivit, este foarte greu ca mai târziu să poţi recupera anii pierduţi. Ca părinte, înainte de a-i cere sau pretinde ceva copilului, oferă-i şi tu, fi un exemplu frumos pentru el, un model pe care-l va putea urma mai târziu, atunci când va deveni şi el la rândul lui părinte.

     În şcoală, elevul trebuie ajutat să-şi descopere resursele, bogăţia interioară, să se exprime, însă toate aceste calităţi trebuie fructificate şi promovate mai departe şi în familie, deoarece urmărirea activităţii de învăţare în mediul familial contribuie la îmbunătăţirea legăturii dintre familie-şcoală-societate. Pentru unii părinţi, şcoala este singura responsabilă de educaţia copiilor, uitând că în majoritatea cazurilor copiii petrec mai mult timp în afara instituţiei şcolare, în famile şi nu invers. Nedându-şi seama de acest fapt, mulţi părinţi pot nărui tot efortul pe care profesorii îl depun la şcoală în timpul orelor. Relaţia profesor-părinte este vitală pentru viitorul elevului. Fără implicarea părinţilor în procesul educativ, este foarte greu să descoperi problemele de comportament sau de adaptare la sarcinile şcolare.

      Într-o discuţie despre relaţia părinte-elev şi părinte-şcoală cu directoarea Şcolii Generale din Lupac, prof. Florica Lupu, am aflat că în şcolile din comuna Lupac, această colaborare există, însă, adaugă dumneaei: „Eu trebuie să-mi exprim regretul că în goana asta după bani, în unele cazuri şi din nevoie, se duc uneori ambii părinţi să lucreze în ţări străine. Aceşti părinţi neglijează faptul că odraslele lor au nevoie mai mult de prezenţa lor în casă, decât să-i ştie mai mereu plecaţi. Eu, ca profesor, mi-aş dori din suflet ca părinţii să fie mai aproape de copii, să se implice mai mult. Copiii vin la şcoală, sunt îngrijiţi, supravegheaţi de bunici, dar pe măsură ce cresc, copiii speculează, profită de indulgenţa, de bunătatea, de dragostea bunicilor. Un părinte ar trebui să treacă periodic pe la şcoală şi să se intereseze de situaţia copilului la învăţătură, nu doar atunci când copilul are probleme. Pur şi simplu să vadă ce face şi cum se comportă. Pentru o bună educaţie, copilul trebuie să simtă că este supravegheat, controlat, nu doar la şcoală, ci şi acasă. La noi, în comuna Lupac, majoritatea părinţilor sunt plecaţi. Eu, ca profesor, apreciez sacrificiul pe care-l fac părinţii plecând la lucru în străinătate şi sunt sigură că în unele cazuri le oferă din punct de vedere material mai mult decât este necesar, dar golul din sufletul copiilor nu-l pot înlocui nici cu cel mai scump sau cel mai dorit cadou din lume. Dragostea de părinte nu o poţi înlocui cu bani. Copiii nu trebuie sacrificaţi de dragul ambiţiilor! “

Slaviţa-Maria Muselin