Ca urmare a solicitării dumneavoastră privind închirierea unui spaţiu pentru birou parlamentar şi a hotărârii Consiliului Coordonator, care a aprobat închirierea cu titlu gratuit a unei camere de la etajul I, care a fost prevăzută şi dotată ca spaţiu de cazare, vă informăm că vi s-a pus la dispoziţie camera nr. 14 cu mobilierul prevăzut pentru birou.” Aşa stă scris în documentul care pune capăt disensiunilor din sânul conducerii UCR legate de atribuirea unui spaţiu pentru desfăşurarea activităţilor parlamentare din incinta sediului central al organizaţiei. Documentul a fost transmis proaspătului deputat Slobodan Ghera pe data de 12 martie 2013.

Mai sus menţionata hotărâre a Consiliului Coordonator al UCR a fost luată la şedinţa din 9 martie, anul curent, tocmai pentru a se clarifica anumite aspecte care ţin mai degrabă, să zicem aşa...de semantica problemei.

Să începem cu cererea din 07.01.2013, prin care se solicită atribuirea unui spaţiu . Nefericita formulare “în aceleaşi condiţii cum au fost atribuite precedentului deputat UCR” crează o primă confuzie pentru că se poate interpreta şi ca o aluzie la biroul situat la parterul sediului UCR şi care aparţine preşedintelui Uniunii. Aşadar, la această solicitare se răspunde prompt (în 08.03.3013), dar negativ...din lipsă de spaţiu. Actualul deputat insistă pe problemă şi, la şedinţa Consiliului Coordonator din ianuarie, obţine o primă hotărâre prin care i se acordă, totuşi, un spaţiu, dar nu se menţionează explicit care. Aşa că se mai emite un răspuns la cererea iniţială (pe 29.01.2013), prin care deputatul primeşte un spaţiu la mansarda sediului UCR, dar în care mai activează doi angajaţi ai Uniunii. Un spaţiu fără prea mult spaţiu, nu pare a fi tocmai ce şi-a dorit actualul deputat, astfel că acesta începe să-şi exprime public nemulţumirea faţă de situaţia creată. În sprijinul deputatului intervine, tot public, (într-o duminică de început de martie) şi Micola Păun, unul din membrii Consiliului Coordonator, cu scopul de a explica mai pe înţelesul tuturor cum s-a creat această neînţelegere. Aşa că domnia sa apelează la o parabolă despre un fiu bine educat care, după ce a câştigat suficienţi bani pentru întreţinerea familiei şi a casei, nu mai este primit înapoi în propria casă tocmai de părintele al cărui exemplu l-a urmat îndeaproape. Modelul de exprimare ales de domnul Păun, în loc să lămurească situaţia, sporeşte şi mai mult gradul de confuzie şi lasă auditoriul nedumerit.

Vine, însă şi vremea şedinţei Consiliului Coordonator din 9. martie şi se ia o ultimă decizie cu referire la problema spaţiului parlamentar. Ca atare, se elimină “semantica din problemă” şi se alege „calea de mijloc” prin acordarea actualului deputat a unui spaţiu concret delimitat – nu la parter, nici la mansardă, ci la etajul 1 al clădirii, came-ra 14 (fostă cameră de cazare).

Nu vrem să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat însă, dacă dintr-o proastă inspiraţie de moment a administratorului Uniunii s-ar fi ales camera 13!

Ivan Dobra