Românii au un mod deosebit și original de a întâmpina prima zi a primăverii, oferind și primind mărțișoare, tradiție veche, care încă se mai păstrează, în ciuda valului de sărbători de import care nu au nici o legătură cu tradiția, spiritualitatea și cultura românească.

    Astfel, la data de 1 Martie se celebrează Mărţişorul, una dintre cele mai cunoscute sărbători populare din ţara noastră, care deși este ținută de toată lumea, puţini sunt cei care îi cunosc adevărata semnificaţie.

  Deşi nu se ştie cu exactitate de când datează acest obicei, este cunoscut faptul că prima zi a primăverii era celebrată încă de acum aproximativ 8000 de ani, iar Mărţişorul îşi are originea în credinţele şi practicile agrare de atunci.

  Mărţişorul este un calendar simbolic reprezentat de un şnur bicolor, care adună zilele, săptămânile şi lunile anului în două anotimpuri, iarnă şi vară, făcut cadou în prima zi din martie, ca simbol al reînnoirii timpului şi al renaşterii naturii, odată cu venirea primăverii, dar şi al speranţei, fiind dăruit celor dragi pentru a le aduce noroc şi belşug. În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata întregii luni, ca semn al sosirii primăverii. Mărţişorul este confecţionat din două fire colorate alb şi roşu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor şi femeilor care îl poartă agăţat în piept. Forma acestuia s-a schimbat în timp. La început mărţişorul era simbolizat printr-o monedă. Mai târziu apărea sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb și roșu înșirate pe o ață. Acum mărgelele frumos colorate, ceramica și florile le-au luat locul, dar, în ciuda modificărilor suferite, mărţişorul rămâne un simbol al primăverii, al revenirii la viață, care ne aduce optimism şi credință. De-a lungul timpului, mărțișorul a fost și a rămas un talisman menit să poarte noroc deoarece, de regulă, este oferit sau primit însoţit de urări de bine, sănătate şi noroc.

    Legenda spune că primul mărţişor ar fi fost tors de Baba Dochia, fiica lui Decebal, în timp ce urca la munte cu oile. Mărţişorul, format din două fire răsucite, de lână sau de mătase, alb şi negru, mai apoi, alb şi roşu, reprezintă, de fapt, unitatea contrariilor, vară-iarnă, cald-frig, lumină-întuneric.

    În trecut, mărţişorul se purta la mână sau prins în piept, de la 1 martie până la data când se arătau semnele primăverii: cânta cucul, se întorceau păsările călătoare, înfloreau cireșii.

    În zilele noastre, bănuţul purtător de noroc a dispărut, el fiind înlocuit cu diferite personaje din lumea desenelor animate, cu animăluţe din plastic sau din sticlă, inimioare, fețe zămbitoare, pietricele frumos colorate sau orice poate atrage un cumpărător grăbit sau în pană de idei. Astăzi, ziua de 1 Martie e o adevărată comoară pentru comercianții ambulanți care iţi iau ochii cu fel şi fel de “mărţişoare”, fără a cunoaşte însă adevărata legendă a tradiționalului mărţişor. Astfel, ziua de 1 Martie are o bogată încărcătură comercială, încărcătură care o depăşeşte de multe ori pe cea tradiţională.

    Totuşi, trecând peste partea comercială, putem spune că în zilele noastre, obiceiul este ca orice femeie (doamnă sau domnișoară) să primească un mărţişor. Orice bărbat care se respectă oferă șefei, colegei sau persoanei iubite un mărţişor, reprezentantele sexului frumos mândrindu-se în această zi cu mărţişoarele primite.

Maria Giurchiţa