Arhiva articole Hrvatska grancica Diverse |
DESPRE CETATEA TURCULUI |
miercuri, 07 octombrie 2015 | |
Cândva, un înţelept a spus: ,,Dumnezeu a lăsat pe pământ
locuri binecuvântate pentru a le reaminti oamenilor că raiul există.” Veniţi în
Caraşova, aş adăuga eu, şi veţi pleca spunând: cu adevărat există!
Profitând
de una din zilele frumoase ale acestei veri caniculare am vizitat ruinele
Cetăţii Turcului, situate între localităţile Caraşova şi Iabalcea.
Cetatea este un obiectiv tu-ristic
foarte interesant şi spectaculos cu o istorie la fel de interesantă, dar care,
din păcate, este aproape uitată. Cetatea se întinde pe o suprafaţă de 2.500 mp
şi este poziţionată pe dealul ,,Zaglavak”, deasupra Cheilor Caraşului, loc care
a fost folosit ca punct de observaţie de către romani.
Cetatea
Turcului este unul dintre cele mai importante obiective tu-ristice din Banat,
din locul în care este poziţionată fortăreaţa pot fi admirate frumuseţile
naturii ce o înconjoară. De acolo, orizontul pe care îl cuprinde este extrem de
larg, pot fi zărite chiar şi înălţimile care se succed până în Banatul sărbesc.
Se spune că Cetatea a fost ridicată în timpul dacilor, iar mai apoi a fost
folosită de romani.
Istoria
comunei Caraşova este străns legată de Cetate. Prima atestare documentară
datează din anul 1.200, sub denumirea de ,,Castra Regalis” – Cetatea Regală.
Din anul 1.323 Cetatea este condusă de regele Ungariei ,,Karol I Robert de
Anjou”, iar mai târziu, în anul 1.530,
Cetatea a intrat în posesie turcă. Aceştia au dărâmat-o şi reconstruit-o din
nou, iar de atunci a fost denumită Cetatea Turcului - ,,Turski Grad”. Pentru că
se cunosc foarte puţine informaţii despre Cetate, aceasta a devenit un subiect
al numeroaselor legende care s-au împletit în jurul ei.
Vreau să menţionez faptul că zidurile
Cetăţii sunt foarte tari, una dintre
legende dezvăluindu-ne însăşi secretul construirii acestora. Potrivit legendei,
la ridicaea zidurilor s-a folosit un mortar amestecat cu vin şi lapte, astfel
încât Cetatea să fie foarte solidă şi rezistentă în timpul atacurilor. Partea
nordică şi părţile laterale ale cetăţii au fost împrejmuite de şanţuri adânci,
săpate pentru a împiedica asalturile potenţialilor invadatori, în timp ce
partea sudică a fortăreţei era protejată prin însăşi poziţionarea ei pe una
dintre stâncile înalte şi abrupte de pe versantul drept al Caraşului. Şi în
ziua de azi se pot observa ruinele Cetăţii dar şi un puţ, care, pe vremea
turcilor, a fost umplut cu apă din răul Caraş.
Se spunea că pe acele vremu-ri
sătenii erau obligaţi să slujească Cetatea, fiind supuşi oricărui ordin dat de
Paşa turc. La solicitarea turcilor, sătenii erau obligaţi să-şi dea fetele, iar
după ce le preluau turcii nu se mai auzea nimic de ele. În urma acestor
întâmplări nefericite a luat naştere zicala ,,Nu fugi aşa, că nu vin turcii
după tine”, zicală pe care o folosim şi în ziua de azi.
De
pe dealul ,,Zaglavak” se pot observa Cheile Caraşului în toată splendoarea lor.
Potrivit unei alte legende, un turc a
privit din Cetate în jos către râu şi a rostit cuvăntul ,,Kara-ssu”, care în
traducere însemnă apă neagră. De atunci i se trage numele râului Caraş şi de
aceea localitatea noastră poartă denumirea de Caraşova, fiind prima aşezare
străbătută de acest râu.
Persoanele
iubitoare de natură, care vor să se recreeze şi să se încarce cu energie
pozitivă pot alege un prim popas în cheile sălbatice ale Caraşului, unde vor
găsi cele mai frumoase peisaje carstice
din România. Pe lângă Cetatea Turcului, loc încărcat de istorie şi mister,
Cheile Caraşului găzduiesc şi alte obiective turistice de-a dreptul impresionante, care au puterea de a stârni
curiozitatea oricărei persoane.
Dacă
tot am descris pe scurt istoria acestui
obiectiv turistic ar trebui să specific şi care sunt traseele care duc către
Cetate. Este de apreciat faptul că a fost amplasat un indicator, chiar lângă
drumul Reşiţa-Caraşova, ce îndrumă spre Cetate, dar distanţa reală a traseului
nu este de 300 m aşa cum stă scris acolo, ci de câteva ori mai mare. Pe de altă
parte, trebuie să subliniez şi faptul că semnalizarea, curăţarea şi amenajarea
traseelor din zonă nu corespund nici celor mai modeste cerinţe turistice. Ca
să-mi pot da seama dacă această problemă este deranjantă şi pentru turişti am
ales să întreprind şi o mică anchetă pentru a putea identifica părerile şi
aşteptările acestora.
Dintr-un
număr de cinci-sprezece persoane sondate din afara arealului Caraşovei,
majoritatea au ales această zonă pentru relaxare şi petrecerea timpului în aer
liber dar şi datorită interesului de a cunoaşte specii rare de plante şi
animale. Principala dificultate întâlnită, susţineau ei, este lipsa unor dotări
şi amenajări turistice corespunzătoare, starea proastă a drumurilor de acces şi lipsa indicatoarelor spre
principalele puncte de atracţie din zonă.
Dintre
numeroasele trasee care duc către Cetate doar unul este semnalizat, iar acesta
doar printr-un indicator! Dacă ar fi după mine aş alege un alt traseu, cu mult
mai sigur şi mai spectaculos decât cel semnalizat, dar care necesită 30 minute
de mers pe jos. Descrierea acestui traseu, însă, mi-ar da sincere bătăi de cap
fiindcă nu există nici puncte de reper şi nici marcaje.
De
aceea recomand celor care vor să viziteze Cetatea Turcului să-şi stabilească un
prim popas la Centrul de Informare Turistică din Comuna Caraşova. Aici vor
culege mai multe informaţii despre Cetate şi despre traseele care duc către
aceasta.
Maria
Calina
|