Depănarea amintirilor la gura sobei!!! Şi cum iarna nu-i ca vara, pentru pescari, ieşitul pe malul unei ape în anotimpul rece este un lucru aproape imposibil.

O zi frumoasă de primăvară, cu soare puternic şi apa râului puţin în creştere şi tulbure din cauza topirii zăpezii la munte, mă găsise în aval de comuna noastră în căutarea unui loc cu apă adâncă şi liniştită. Odată găsit locul, trebuia studiat ce stil de pescuit voi folosi în asemenea împrejurări. Eu am decis să încerc în două variante, aşadar, o lansetă am montat-o cu linie fixă la fund, cu râmă roşie de bălegar şi subţire, în timp ce cu a doua undiţă mi-am încercat norocul pescuind la plută, iar ca momeală am folosit viermuşi de carne, în speranţa capturării cât mai multor beldiţe (brzaci) foarte bune pentru o marinată în sos tomat. M-am aşezat frumos în scăunel, puţin pesimist din cauza debitului apei, însă cum speranţa moare ultima trebuia să-mi încerc norocul după o iarnă lungă şi cu multă zăpadă. Am început cu stângul şi încă după primele lanseuri la plută, am avut parte de câteva agăţături şi chiar pierderea a două monturi cu linie întreagă cu plute cu tot. Puţin supărat din cauza pagubei nu prea mari, eram nevoit să fiu atent şi la undiţa cu montură fixă. La un moment aud clopoţelul, în sfârşit venise prima trăsătură, am luat băţul în mână, am contrat şi lupta a început, însă peştele fiind prea mic bătălia nu a durat mult, doar câteva secunde. Având în vedere şi faptul că montura la râmă era aruncată la câţiva metri de mal, captura era după cum mă aşteptam, un clenişor de 200 gr. Am făcut şi o montură fixă şi pe celălalt băţ, tot cu râmă roşie. Cum nu atacau prea des, fiind obosiţi şi sleiţi de puteri din cauza iernii prea lungi, având destul timp, am decis să fac un foc unde să-mi pot frige puţină slănină şi ceapă, iar o duşcă, două de ţuică de prune va da un plus de savoare bucatelor.

Odată cu apropierea prânzului soarele devenea tot mai puternic, iar peştii tot mai activi. La un moment dat am fost nevoit să las deoparte ,,bucătăria primitivă, slănina şi ceapa înfiptă în ţepuşă” ca să pot face faţă atacurilor peştilor care, pare-se, ştiau că se apropie ora prânzului, însă factorul principal care făcea peştii activi era soarele, creşterea temperaturii din acea oră a zilei. După o oră de activitate la cote maxime, m-am ales cu câteva capturi de clean, printre care şi 3 scobari de toată frumuseţea, toate acestea făceau ca acele câteva ore petrecute pe malul râului să-mi reprezinte una dintre cele mai frumoase ieşiri la pescuit pe malul minunatului râu Caraş, si bineînţeles o amintire care merită consemnată în rândurile ziarului HRVATSKA GRANČICA. După asaltul peştilor la râmele mele de la monturile fixe, mi-am reluat frumos munca cu gătitul în jurul focului, iar apoi m-am delectat cu un prânz, care, cred eu, nu se compara nici cu mâncarea gătită la restaurantele de lux din marile oraşe.

Se făcuse ora 3 după-masa, iar peştii nu prea mai dădeau nici un semn că vor să se mai hrănească, aşa că am decis să închei aceasta minunată zi de pescuit, una reuşită din toate punctele de vedere. Mi-am adunat ustensilele şi am plecat acasă, bineînţeles cu gândul deja la o altă ieşire pe malul râului Caraş.

Punând capăt acestei povestiri parcă şi acum retrăiesc acele momente din acea minunată după- amiază de primăvară, cu mult soare şi mult peşte.

Petru Miloş